optziuni
  • info

13 definitzii pentru procurist

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PROCURÍST A procurishti ste s. m. shi f. Mandatar avand de obicei imputerniciri pentru indeplinirea actelor juridice in numele cuiva. Din germ. Prokurist.

procurist sm [At: BARCIANU / Pl: ~ishti / E: ger Prokurist] (Asr) 1 Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza de procura (1) in special in domeniul economiccomercial. 2 (Pgn) Imputernicit. 3 (Pex) Avocat al unei intreprinderi economice.

PROCURÍST procurishti s. m. Mandatar avand de obicei imputerniciri pentru indeplinirea actelor juridice in numele cuiva. Din germ. Prokurist.

PROCURÍST procurishti s. m. Mandatar avind imputerniciri pentru indeplinirea actelor juridice in numele cuiva. A cumparat moshia de la moshtenitorii batrinului. Nici nui vazuse. A facut actul de vinzarecumparare cu un procurist al lor. SADOVEANU M. C. 21. Administratorul meu Ilie Sacara avocatul shi procuristul meu Emil Sava. C. PETRESCU A. 334.

PROCURÍST s.m. Mandatar care are imputerniciri pentru indeplinirea unor acte juridice in numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].

PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are imputerniciri pentru indeplinirea unor acte juridice in numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)

PROCURÍST ~shti m. inv. Mandatar imputernicit sa indeplineasca unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist

procurist m. cel imputernicit a subscrie in locul shefului unei case de comertz.

*procuríst m. (germ. prokurist d. prokura procura). Procurator in afacerĭ comerciale. Se poate zice foarte bine procurator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

procuríst s. m. pl. procuríshti

procuríst s. m. pl. procuríshti

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PROCURÍST s. imputernicit mandatar procurator (inv.) procurant. (~ al unei intreprinderi.)

PROCURIST s. imputernicit mandatar procurator (inv.) procurant. (~ al unei intreprinderi.)

Intrare: procurist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procurist
  • procuristul
  • procuristu‑
plural
  • procurishti
  • procurishtii
genitiv-dativ singular
  • procurist
  • procuristului
plural
  • procurishti
  • procurishtilor
vocativ singular
  • procuristule
  • procuriste
plural
  • procurishtilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

procurist, procurishtisubstantiv masculin
procurista, procuristesubstantiv feminin

  • 1. Mandatar avand de obicei imputerniciri pentru indeplinirea actelor juridice in numele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mandatar procurant procurator imputernicit
    • format_quote A cumparat moshia de la moshtenitorii batrinului. Nici nui vazuse. A facut actul de vinzarecumparare cu un procurist al lor. SADOVEANU M. C. 21. DLRLC
    • format_quote Administratorul meu Ilie Sacara avocatul shi procuristul meu Emil Sava. C. PETRESCU A. 334. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.