7 definiții pentru probare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba.
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probare sf [At: BREZOIANU, T. 31/13 / Pl: ~bări / E: proba] 1 Supunere la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: încercare, verificare, (îrg) probăluire. 2 Dovedire cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: dovedire, demonstrare, probăluire. 3 (Rar; ccr) Probă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba; dovedire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probáre s. f., g.-d. art. probắrii; pl. probắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probáre s. f., g.-d. art. probării; pl. probări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. confirmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROBARE s. 1. încercare, probă, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. experimentare, încercare. (~ unei metode noi.) 3. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
probare, probărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a proba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- proba DEX '98 DEX '09