optziuni
  • info

7 definitzii pentru probare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PROBÁRE probari s. f. Actziunea de a proba. V. proba.

PROBÁRE probari s. f. Actziunea de a proba. V. proba.

probare sf [At: BREZOIANU T. 31/13 / Pl: ~bari / E: proba] 1 Supunere la o proba o incercare pentru a vedea daca corespunde scopului cerintzelor etc. Si: incercare verificare (irg) probaluire. 2 Dovedire cu argumente cu probe materiale prin rezultate etc. k cineva sau ceva este intrun anumit fel are anumite trasaturi etc. Si: dovedire demonstrare probaluire. 3 (Rar; ccr) Proba (1).

PROBÁRE probari s. f. Actziunea de a proba; dovedire.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

probáre s. f. g.d. art. probắrii; pl. probắri

probáre s. f. g.d. art. probarii; pl. probari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PROBÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. confirmare.

PROBARE s. 1. incercare proba verificare (pop.) cercare (inv.) verificatzie verificaciune. (~ unui motor.) 2. experimentare incercare. (~ unei metode noi.) 3. adeverire aratare atestare certificare confirmare demonstrare demonstratzie dovedire intarire proba (livr.) coroborare. (~ celor aratate.)

Intrare: probare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probare
  • probarea
plural
  • probari
  • probarile
genitiv-dativ singular
  • probari
  • probarii
plural
  • probari
  • probarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

probare, probarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi proba DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.