opțiuni
  • info

8 definiții pentru certificare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica.

certificare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: certifica] 1 Încredințare. 2 Adeverire. 3 Atestare. 4-5 Adeverință (în scris). 6 Scrisoare de adeverință. 7 Întărire în jurul unui înscris, unui memoriu, unui registru de socoteli. 8 Certificat.

CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Faptul de a certifica.

CERTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

certificáre s. f., g.-d. art. certificắrii; pl. certificắri

certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERTIFICÁRE s. v. confirmare.

CERTIFICARE s. adeverire, arătare, atestare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.)

Intrare: certificare
certificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certificare
  • certificarea
plural
  • certificări
  • certificările
genitiv-dativ singular
  • certificări
  • certificării
plural
  • certificări
  • certificărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

certificare, certificărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi certifica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.