probare sf [At: BREZOIANU, T. 31/13 / Pl: ~bări / E: proba] 1 Supunere la o probă, o încercare, pentru a vedea dacă corespunde scopului, cerințelor etc. Si: încercare, verificare, (îrg) probăluire. 2 Dovedire cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: dovedire, demonstrare, probăluire. 3 (Rar; ccr) Probă (1).