PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morala consideratzie influentza de care se bucura cineva sau ceva datorita calitatzilor cunoshtintzelor talentului etc.; vaza importantza. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onoreaza care aduce glorie consideratzie; important valoros. 2. (Rar) Stralucire farmec atractzie. Din fr. prestige.

prestigiu sn [At: ASACHI M. H. 4/13 / V: prestij / Pl: (rar) ~i / E: fr prestige cf lat praestigium] 1 Autoritate deosebita de care se bucura cineva sau ceva datorita insushirilor sale morale cunoshtintzelor talentului situatziei sociale unor trasaturi specifice pregnante etc. Vz ascendent consideratzie vaza. 2 (Ila) De ~ Prestigios (5). 3 (Ial) Care onoreaza. 4 (Ial) Care aduce glorie consideratzie. 5 (Ial) Important. 6 (Ial) Valoros. 7 (Asr; fig) Aspect fermecator seducator. 8 (Asr; fig; pex) Ceea ce seduce farmeca. 9 (Rar) Stralucire. 10 (Rar) Farmec. 11 (Rar) Atractzie. 12 (Inv) Iluzie atribuita magiei vrajilor farmecelor.

PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morala consideratzie influentza de care se bucura cineva sau ceva; vaza importantza. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onoreaza care aduce glorie consideratzie; important valoros. 2. (Rar) Stralucire farmec atractzie. Din fr. prestige.

PRESTÍGIU prestigii s. n. Autoritate morala de care se bucura cineva sau ceva; vaza consideratzie; importantza. Se hotari... sa incerce ashi recishtiga prestigiul pierdut. DUMITRIU N. 142. Adusesem cu mine citeva cartzi in cetirea carora ma cufundam ceasuri vitregi. Asta fara indoiala trebuia sami dea prestigiu. SADOVEANU O. VIII 211. Ishi inchipuia k invatzatorul... trebuie sa fie imbracat orasheneshte k astfel sa se poata bucura shi prin exterior de un prestigiu deosebit in fatza poporului. REBREANU S. I 94. ♦ Fig. Stralucire farmec atractzie. Razele soarelui curate shi inca reci pun. pe casele strimbe shi pe gardurile neegale o poleiala care le da un prestigiu nou. IBRAILEANU A. 106. Cit pe maluri linga Arno ratacitul calator Se socoate sub prestigiul unui vis amagitor. ALECSANDRI P. II 153.

PRESTÍGIU s. n. Autoritate morala de care se bucura cineva sau ceva; vaza consideratzie; importantza. ◊ Fig. Stralucire farmec atractzie. Fr. prestige (lat. lit. praestigium).

PRESTÍGIU s.n. Autoritate morala; vaza consideratzie. ♦ (Fig.) Stralucire atractzie. [Pron. giu. / < lat. praestigium cf. it. prestigio fr. prestige].

PRESTÍGIU s. n. autoritate morala deosebita vaza consideratzie. (< fr. prestige lat. prestigium)

PRESTÍGIU ~i m. Importantza recunoscuta intrun anumit domeniu; autoritate; pondere. ◊ De ~ de valoare deosebita. /<fr. prestige lat. praestigium

prestigiu n. 1. iluziune operata de o vraja; 2. farmec exercitat asupra mintzii de productziunile literare shi artistice: prestigiul elocventzei; 3. autoritate morala: prestigiul numelui.

*prestígiŭ n. (lat. praestigium scamatorie escamotare de unde vine fr. prestige farmec iluziune prestigiŭ; it. prestigio). Incredere care o inspirĭ altuĭa pin fortza fizica morala saŭ shtiintzifica autoritate morala credit: prestigiu tataluĭ in familie; prestigiu unuĭ profesor uneĭ armate uneĭ firme.

prestij sn vz prestigiu

prestígiu [giu pron. gĭu] s. n. art. prestígiul

prestígiu s. n. [giu pron. giu] art. prestígiul

prestigiu

prestigiu gii.

PRESTÍGIU s. 1. v. autoritate. 2. v. celebritate. 3. v. faima.

PRESTÍGIU s. v. atractzie farmec.

PRESTIGIU s. 1. ascendent autoritate consideratzie influentza inriurire reputatzie respect stima trecere vaza (inv.) inriurita (fig.) credit. (Se bucura de un mare ~.) 2. celebritate faima glorie renume reputatzie (fig.) stralucire. (SHia cishtigat un ~ fara precedent.) 3. faima notorietate renume reputatzie vaza (inv.) vilva. (Un medic de ~.)

prestigiu s. v. ATRACTZIE. FARMEC.