celebritate sf [At: GHICA, S. 93 / Pl: ~tăți / E: fr célébrité] 1 Însușire a persoanei celebre Si: renume, faimă, reputație. 2 (Ccr) Persoană celebră.

CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s. f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, renume, faimă. 2. Persoană celebră, care se bucură de un mare renume. Primul act trecuse cu sosiri în sală și în loji, ridicări de rînduri întregi, sclipiri de binocluri răspunzînd intrării unei celebrități. DUMITRIU, B. F. 160. ◊ (Cu nuanță peiorativă reieșind din determinări) Acesta era pe-atunci eroul de tristă celebritate al zilei. VLAHUȚĂ, O. A. III 7.

CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s. f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume. – Fr. célébrité (lat. lit. celebritas, -atis).

CELEBRITÁTE s.f. 1. Reputație, faimă. 2. Om celebru, cu faimă, cu mare renume, renumit. [Cf. fr. célébrité, lat. celebritas].

CELEBRITÁTE s. f. 1. reputație, faimă. 2. om celebru, cu mare renume și prestigiu. (< fr. célébrité, lat. celebritas)

CELEBRITÁTE ~ăți f. 1) Caracter celebru. 2) Reputație celebră. A-și câștiga ~atea. 3) Persoană celebră. E o ~ a ecranului. [Art. celebritatea; G.-D. celebrității; Sil. -le-bri-] /<fr. célébrité, lat. celebritas, ~atis

celebritate f. 1. reputațiune întinsă; 2. persoană celebră.

*celebritáte f. (lat. celébritas, -átis). Mare reputațiune, faĭmă; persoană celebră: acest profesor e o celebritate.

celebritáte (-le-bri-) s. f., g.-d. art. celebritắții; pl. celebritắți

celebritáte s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. celebrității; pl. celebrități

CELEBRITÁTE s. 1. faimă, glorie, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a câștigat o ~ fără precedent.) 2. (concr.) glorie, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)

CELEBRITATE s. 1. faimă, glorie, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 2. (concr.) glorie, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinii.)