vază¹ sf [At: AR (1829), 188¹ /26 / V: (asr) vaz (Pl: ~uri) sn / Pl: ~ze / E: ger Vase, it vaso, fr vas] 1 Vas¹ (2) de diferite forme și mărimi, împodobit de obicei cu picturi sau cu sculpturi, care servește ca element (arhitectonic) decorativ Si: (înv) vazon (1). 2 Vas¹ (2) special în care se păstrează (în apă) flori ale plantelor decorative Si: glastră (2), (înv) vazon (2). 3 (Atm; îvr) Vas¹ (12).

vază² sfs vz văz

VÁZĂ¹ s. f. 1. Considerație, știmă, prestigiu, reputație. Cele dinții biruinți, limanul celor dintîi instăriri; și vaza treptată; și cinstea de care s-a bucurat de îndată înălțat în fruntea breslei. C. PETRESCU, A. R. 188. Cînd a murit [Turgheniev] s-a putut lămuri înrîurirea și vaza de care se bucura el în Europa întreagă. GHEREA, ST. CR. II 210. Mai mare va fi vaza lui în lume, de s-ar arăta milostiv. ISPIRESCU L. 219. ◊ Loc. adj. De vază = de frunte, marcant, cunoscut, vestit, celebru. A comandat acest număr în șaptesprezece exemplare, împărțindu-l apoi tuturor familiilor mai de vază. GALAN, Z. R. 118. Cu vază = cu trecere, cu prestigiu, important. Persoanele mai cu vază de pe aici, cînd așteaptă trenul pe asemenea vreme, intră direct la mine, în birou. C. PETRESCU, A. 282. Peste puțin Radu își va isprăvi învățătura... și va fi om cu vază și cu cătare printre ai săi. VLAHUȚĂ, O. A. 104. 2. (Rar) Faptul de a vedea sau de a fi văzut; vedere, văz. Jandarmii au cotit-o după el, ferindu-se de vază, dar țiindu-l în ochi la fiecare mișcare. POPA, V. 175. Sulița-n coaste i-a înfipt cînd el se plecase, lăsîndu-și coastele-n vază sub scut. MURNU, I. 81.

VÁZĂ¹ f. la sing. Autoritate pe care o are o persoană (sau un lucru) datorită anumitelor calități sau merite; prestigiu. ◊ De ~ care se distinge prin merite deosebite; cu valoare recunoscută; vestit; marcant. Cu ~ cu trecere; cu prestigiu; influent. /v. a vedea

vază f. 1. vedere; 2. fig. autoritate, considerațiune: om cu mare vază. [Tras din văz].

váză f. fără pl. (d. văd, văz, văzut). Considerațiune, stimă, autoritate: acest învățat are mare vază.

váză¹ (considerație) s. f., g.-d. art. vázei

váză (considerație) s. f., g.-d. art. vázei

vază.

VÁZĂ s. 1. v. apreciere. 2. v. faimă. 3. v. autoritate.

VÁZĂ s. v. ochi, văz, vedere.

VAZĂ s. 1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. faimă, notorietate, prestigiu, renume, reputație, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, ( (înv.) înrîurită, ( fig. ) credit. (În ochii lor se bucura de o ~ suverană.)

vază s. v. OCHI. VĂZ. VEDERE.