prestigiu sn [At: ASACHI M. H. 4/13 / V: prestij / Pl: (rar) ~i / E: fr prestige cf lat praestigium] 1 Autoritate deosebita de care se bucura cineva sau ceva datorita insushirilor sale morale cunoshtintzelor talentului situatziei sociale unor trasaturi specifice pregnante etc. Vz ascendent consideratzie vaza. 2 (Ila) De ~ Prestigios (5). 3 (Ial) Care onoreaza. 4 (Ial) Care aduce glorie consideratzie. 5 (Ial) Important. 6 (Ial) Valoros. 7 (Asr; fig) Aspect fermecator seducator. 8 (Asr; fig; pex) Ceea ce seduce farmeca. 9 (Rar) Stralucire. 10 (Rar) Farmec. 11 (Rar) Atractzie. 12 (Inv) Iluzie atribuita magiei vrajilor farmecelor.