PRAPÁSTIE prapastii s. f. Povarnish inalt shi abrupt situat de obicei intro regiune muntoasa; hau abis genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge a baga pe cineva) in prapastie = a cauza (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie la pieire a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intro situatzie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratziune prostii bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. shi pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. shi: prapastii] Din sl. propastĩ.

prapastie sf [At: PSALT 325 / V: (irg) prep~ (inv) ~te ~ashte prepaste propaste prop~ (reg) ~ta / Pl: ~i shi ~pastii / E: slv пропасть] 1 Povarnish inalt shi abrupt situat de obicei intro regiune muntoasa privit dinspre extremitatea sa superioara Si: abis genune hau (irg) prapastenie (inv) precipitziu (ivr) prapadere (reg) praval. 2 (Ie) A fi (sau a se afla a ajunge etc.) pe (ori la) marginea ~i A se afla intro situatzie extrem de critica. 3 (Ie) A duce (sau a impinge a baga pe cineva) in ~ A pricinui cuiva mari neajunsuri. 4 (Iae) A distruge. 5 (Fig; ie) A spune (sau a vorbi) prapastii A spune lucruri care inspaimanta. 6 (Fig; iae) A spune lucruri lipsite de ratziune. 7 (Ivr; if prapashte) Iad. 8 (Ivp) Adanc al unei ape. 9 (Ivp) Noian de ape. 10 (Fig) Nenorocire. 11 (Fig) Primejdie mare.

PRAPÁSTIE prapastii s. f. Povarnish inalt shi abrupt situat de obicei intro regiune muntoasa; hau abis genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge a baga pe cineva) in prapastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie la pieire a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intro situatzie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratziune prostii bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. shi pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. shi: prapastii] Din sl. propastĩ.

PRAPÁSTIE prapastii shi prapastii s. f. Loc gol ripa mare shi adinca intre muntzi marginita de peretzi abruptzi. Muntele cu cale sherpuita shi cu puntzi de piatra peste prapastii se chema Stinishoara. SADOVEANU B. 175. In jos se deschideau pe dreapta shi pe stinga spre fundul pamintului doua prapastii cu adincimi fioroase. HOGASH M. N. 161. SHo sa trecem vai adinci Cu prapastii shi cu stinci Muntzi inaltzi shi brazi umbroshi. TEODORESCU P. P. 172. Fig. Dupa 1848 shi mai ales dupa 1859 deosebirea creshte se face o prapastie shi se diferentziaza cu incetul cele doua curente. IBRAILEANU SP. CR. 129. Dan ramase pe deplin convins k intre el shi Ana e o prapastie un gol imens care cu nimic nul mai poate astupa. VLAHUTZA O. A. III 190. ◊ Expr. A fi pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intrun moment critic gata dea cadea intro nenorocire. Am fost din cauza ei pe marginea prapastiei. GANE N. III 80. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaiminta. Tocmai tu un mucos k tine o sa izbuteasca? Nauzi tu ce prapastii spun fratzii tai? ISPIRESCU L. 82; b) a spune bazaconii lucruri lipsite de ratziune de logica. Ioane nu ne face de ocara. Cum vorbeshti asha prapastii? EFTIMIU I. 18. Noian de ape adincul apelor. Citea pe «Paul shi Virginia»... SHi cum se cutremura cind prapastia marii inghite shi copera sub valuri atita dragoste shatitea visuri. VLAHUTZA O. A. 139.

PRAPÁSTIE ~astii f. Rapa foarte adanca cu maluri priporoase; hau; genune; abis. ◊ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla intro situatzie foarte critica; a fi in fatza unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~astii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri infricoshatoare. [G.D. prapastiei; Sil. tie] /<sl. propasti

prapastie f. 1. groapa adanca; 2. pl. lucruri nemai auzite: nauzi ce prapastii spun fratzii tai? ISP. [Slav. PROPASTĬ].

prapástie f. (vsl. propastĭ rus. própastĭ. V. prapadesc). Abis precipitziŭ loc foarte adinc in care potzĭ cadea: prapastiile Carpatzilor. Pl. Fig. Iron. Enormitatzĭ bazaconiĭ prostiĭ saŭ mincĭunĭ colosale: ce prapastiĭ spune acela? Vechĭ prapáste shi propáste pl. ashtĭ.

prapasta sf vz prapastie

prapaste sf vz prapastie

prapashte sf vz prapastie

prepaste sf vz prapastie

prepastie sf vz prapastie

propaste sf vz prapastie

propastie sf vz prapastie

propáste V. prapastie.

prapástie (tie) s. f. art. prapástia (tia) g.d. art. prapástiei; pl. prapắstii art. prapắstiile (tii)

prapástie s. f. (sil. tie) art. prapástia (sil. tia) g.d. art. prapástiei; pl. prapastii art. prapastiile (sil. tii)

prapastie pl. prapastii

PRAPÁSTIE s. abis adanc (rar) noian (livr.) genune hau (inv. shi reg.) prapastenie (prin Mold. shi Olt.) praval (prin Transilv.) risipitura (prin Maram. shi Transilv.) stana (inv.) bezna farafund precipitziu tau. (A cazut in ~.)

PRAPASTIE s. abis adinc (rar) noian (livr.) genune hau (inv. shi reg.) prapastenie (prin Mold. shi Olt.) praval (prin Transilv.) risipitura (prin Maram. shi Transilv.) stana (inv.) bezna farafund precipitziu tau. (A cazut in ~.)

prapástie (astii) s. f. 1. Hau abis genune. 2. Gol imensitate. 3. Prostie fleac. Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich Slaw. Elem. 50; Cihac II 211) cf. prapadi. Der. prapastui vb. (a rostogoli; refl. a se napusti; refl. a se tulbura); prapadere s. f. (inv. prapastie) creatzie personala a lui Dosoftei; prepestenie s. f. (Olt. prapastie; dezastru).

ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT (lat.) prapastia cere prapastie Psalmii 43 8. In sens uzual: o gresheala atrage dupa sine o alta gresheala.

a spune prapastii expr. 1. a spune lucruri care inspaimanta. 2. a spune lucruri lipsite de ratziune / prostii / bazaconii.

a vorbi prapastii expr. a spune prostii.