GENÚNE genuni s. f. Prapastie adanca abis hau¹. Et. nec.

genune sf [At: COD. VOR. 84/4 / V: (inv) gean~ ~eru~ ~na gerure ~nruanre / Pl: ~ni (inv) ~ / E: nct] 1 Cantitate de apa stransa la un loc prin oprirea unei garle. 2 (Inv) Mare. 3 (Ivr) Multzime de oameni. 4 Abis. 5 (Inv; is) ~a de foc Focul iadului. corectata

GENÚNE genuni s. f. (Livr.) Prapastie adanca abis hau¹. Et. nec.

GENÚNE genuni s. f. (In stilul poetic) Prapastie fara fund abis. Nis ochii arshi... Caci am luptat pe margini de genuni. CAMIL PETRESCU V. 86. Stincile zguduite din inaltzime... se rostogoleau prapastios in genunile adinci ale vailor. HOGASH M. N. 176. Hyperion ce din genuni Rasai contreaga lume Nu cere semne shi minuni Care nau chip shi nume. EMINESCU O. I 177. Varianta: genúna genune (SADOVEANU F. J. 697) s. f.

GENÚNE ~i f. livr. Adancime foarte mare; prapastie; abis; neant. /<lat. gyro ~onis

genune f. Mold. 1. apa adanca shi lina: fu prapastie genune? fu noian intins de ape? EM.; 2. abis ocean: pance soarele s’o stinge in genunea cea adanca EM. [Lat. *GYRONEM vartej (cf. minune din mirà)].

genúne f. (lat. *gyro ónis viltoare d. gyrus invirtire. V. jur 1. Cp. cu minune). Nord. Apa adinca viltoare virtej anafor.

geanune sf vz genune

genruanre sf vz genune

genuna sf vz genune

geroe sf vz genune

gerune sf vz genune

gerure sf vz genune

GENÚNA s. f. v. genune.

genúne s. f. g.d. art. genúnii; pl. genúni

genúne s. f. g.d. art. genúnii; pl. genúni

GENÚNE s. v. abis adanc mare prapastie.

genune s. v. ABIS. ADINC. MARE. PRAPASTIE.

genúne (genúni) s. f. 1. (Inv.) Mare. 2. Ochi de apa linishtita alinatura. 3. Prapastie. 4. (Inv.) Multzime puzderie. Var. genuna gerune (inv.) gerure (inv.) geroe. Lat. caerŭla „mare albastrul marii” (var. geroe se explica prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristica albastraverzuie a alinaturilor cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metafora k in mare. Rezultatul normal gerure a fost disimilat in gerune care se mai aude inca in Trans. de Nord; genune se datoreaza unei asimilari sau mai curind unui fals derotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI shi a fost reactualizat poetic de Eminescu. Dupa Cihac II 580 din lat. tirzie gehenna ipoteza putzin probabila. CandreaDens. 924 propunea lat. *gironem „virtej” cf. REW 3938 shi DAR; Rosetti Rhotacisme 20. Dupa Hasdeu Cuv. din Batrini II 201 ar fi cuvint dacic.

genúne genuni s.f. Apa adanca: „Troscot in padure / Bulbuc in genune” (Papahagi 1925: 299). Et. nec. (DEX MDA). Cuvant autohton (Hasdeu Russu).

genúne i s.f. Apa adanca: „Troscot in padure / Bulbuc in genune” (def. pentru „lemne pe apa”; Papahagi 1925: 299). Cuvant autohton (Hasdeu 1894 Russu 1981).