genúne (genúni) s. f. 1. (Inv.) Mare. 2. Ochi de apa linishtita alinatura. 3. Prapastie. 4. (Inv.) Multzime puzderie. Var. genuna gerune (inv.) gerure (inv.) geroe. Lat. caerŭla „mare albastrul marii” (var. geroe se explica prin var. lat. caerŭlea). Sensul 2 provine de la culoarea caracteristica albastraverzuie a alinaturilor cf. lat. caerulea fons; sensul 4 este o metafora k in mare. Rezultatul normal gerure a fost disimilat in gerune care se mai aude inca in Trans. de Nord; genune se datoreaza unei asimilari sau mai curind unui fals derotacism. Apare de la primele texte din sec. XVI shi a fost reactualizat poetic de Eminescu. Dupa Cihac II 580 din lat. tirzie gehenna ipoteza putzin probabila. CandreaDens. 924 propunea lat. *gironem „virtej” cf. REW 3938 shi DAR; Rosetti Rhotacisme 20. Dupa Hasdeu Cuv. din Batrini II 201 ar fi cuvint dacic.