PRAPÁSTIE prapastii s. f. Povarnish inalt shi abrupt situat de obicei intro regiune muntoasa; hau abis genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge a baga pe cineva) in prapastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie la pieire a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intro situatzie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratziune prostii bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. shi pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. shi: prapastii] Din sl. propastĩ.