plecare sf [At: PSALT. 43 / Pl: ~cari / E: pleca] 1 Indreptare in jos sau intro parte a ceva flexibil Si: aplecare curbare incovoiere indoire. 2 Coborare a privirii k urmare a unui sentiment de jena de sfiala etc. 3 (Inv) Plecaciune (1). 4 (Ast; Ggf; inv) Inclinare. 5 (Fiz; ivr) Refractzie. 6 (Inv; fig) Decadere. 7 (Ivp) Supunere. 8 (Ivp) Consimtzire. 9 (Bis) Smerenie. 10 (Inv) Pornire. 11 (Inv) Predispozitzie. 12 (Inv) Aplicatzie. 13 (Inv) Fire. 14 (Inv) Instinct. 15 (Inv) Simpatie. 16 (Inv; pex) Afectziune. 17 (Ie) A fi (sau ai veni) in ~ A fi gata sa... 18 (Inv) Intentzie. 19 (Grm; inv) Flexiune. 20 (Grm; inv; spc) Declinare. 21 Deplasare dintrun loc pentru a se duce in alta parte Si:pornire. 22 Despartzire de cineva sau de ceva. 23 (Pex) Moment cand cineva pleaca. 24 (Is) Punct de ~ Inceput al unei actziuni. 2526 (Iljv) (Care este) pe punctul de a porni. 27 (Ilav) La ~ In momentul pornirii. 28 (Ilav) Gata de ~ Pe punctul de a porni. 29 (Reg; ie) A duce (oile) in ~ A duce oile la pashunat. 30 (Euf) Moarte. 31 Moment in care se porneshte intro cursa sportiva Si: start. 32 (Ccr) Loc de unde se porneshte intro cursa sportiva. 33 Parasire a unei slujbe a unei institutzii de catre un angajat pentru a se duce in alta parte.

PLECÁRE¹ plecari s. f. Actziunea de a pleca¹; pornire (din loc); deplasare; purcedere la drum. Mama lui hotara plecarile shi intoarcerile. SADOVEANU B. 92. Se duse in voiaj... trimitzind fostei sale sotzii in ajunul plecarii o frumoasa editzie a intimplarilor lui Telemach. NEGRUZZI S. I 79. ◊ Loc. adj. Gata de plecare = pe punctul de a porni. Pe linia intiia linga peron ashtepta un expres gata de plecare. BRATESCUVOINESHTI I. 7. ◊ Loc. adv. La plecare = in momentul pornirii. La plecare daduse de urma lui Boldur Iloveanu k sashi ia ramas bun. C. PETRESCU A. 394. La plecare i conduceau cu totzii pina la coltzul strazii. BASSARABESCU V. 8. ◊ Expr. (Sport) A lua plecarea = a lua startul a porni.

PLECÁRE² plecari s. f. Actziunea de a (se) pleca ² shi rezultatul ei. 1. (Rar) Supunere respect ascultare smerenie. Unde [este] dreapta pregatire shi plecarea inimii? GALACTION. I 170. 2. (Invechit) inclinare predispozitzie; imbold impuls. In plecarile shi chiar in exteriorul lui... se resfrinse tiparul parintzilor. HASDEU I. V. 6. O puternica plecare... ma indeamna sa cint. NEGRUZZI S. II 12. ◊ Expr. (Invechit) A fi (sau a veni) in plecare sa... = a fi gata de... a fi dispus sa... Mandica era in plecare sa se deie in dragoste cu pushchiu cel de Pepelea. ALECSANDRI T. 826. De minie... au venit in plecare de ai omori pe totzi. DRAGHICI R. 261. ♦ (Neobishnuit) Gind ascuns intentzie. El adauga spre a pipai shi mai bine plecarile deputatzilor imparatului «k spera k nu i se vor cere inapoi cetatzile Ardealului». BALCESCU O. II 276.

PLECÁRE ~ari f. 1) v. A PLECA shi A SE PLECA. 2): Punct de ~ (sau de pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. 3) Moment marcat printrun semnal in care incepe o proba sportiva. [G.D. plecarii] /v. a (se) pleca

plecáre s. f. g.d. art. plecắrii; pl. plecắri

plecáre s. f. g.d. art. plecarii; pl. plecari

PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. duca pornire. (E gata de ~.) 3. ducere mergere mers pornire. (Dupa ~ lui de acolo.) 4. v. start.

PLECÁRE s. v. afectziune aplecare aplicatzie aptitudine atashament atractzie chemare compliment dar declinare declinatzie flexiune nominala har inchinaciune inclinare inclinatzie inzestrare matanie plecaciune ploconeala pornire predilectzie predispozitzie preferintza reverentza simpatie talent temenea vocatzie.

PLECARE s. I. 1. aplecare culcare culcat curbare inclinare incovoiere indoire. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. inclinare inchinare prosternare (rar) prosternatzie. (~ adinca a cuiva in fatza...) 3. smerenie supunere umilintza (inv.) plecat umiliatziune umilitate. (~ in fatza divinitatzii.) II. 1. pornire (pop.) porneala (inv.) purcedere purces. (~ noastra are loc in zori.) 2. duca pornire. (E gata de ~.) 3. ducere mergere mers pornire. (Dupa ~ lui de acolo.) 4. (SPORT) start. (A avut o ~ buna.)

plecare s. v. AFECTZIUNE. APLECARE. APLICATZIE. APTITUDINE. ATASHAMENT. ATRACTZIE. CHEMARE. COMPLIMENT. DAR. DECLINARE. DECLINATZIE. FLEXIUNE NOMINALA. HAR. INCHINACIUNE. INCLINARE. INCLINATZIE. INZESTRARE. MATANIE. PLECACIUNE. PLOCONEALA. PORNIRE. PREDILECTZIE. PREDISPOZITZIE. PREFERINTZA. REVERENTZA. SIMPATIE. TALENT. TEMENEA. VOCATZIE.

Plecare ≠ intoarcere sosire venire

PLECARE. Subst. Plecare pornire urnire purcedere (pop.) purces (inv. shi pop.) deplasare; demaraj demarare; decolare lansare start. Ieshire ieshit. Departare indepartare retragere. Parasire abandonare fuga evadare dezertare. Evacuare. Migratzie. Exilare. Emigrare emigratzie (rar) expatriere; exod bajenie bajenarie (inv.) bajenarit (inv.). Fugar fugit dezertor evadat emigrant emigrat; bajenar. Adj. Plecat pornit. Parasit abandonat. Fugit fugar evadat dezertor; expatriat exilat; emigrat emigrant. Vb. A pleca a porni a purcede (pop.) a porni la drum a ridica ancora a pleca din loc a o lua din loc a se pune in mishcare a se urni a se mishca a se deplasa a demara; ashi lua avint a se avinta. A se duce a se departa a se indeparta a se retrage; a disparea a se face nevazut a se evapora (fig.); a fugi a da bir cu fugitzii a spala putina ashi lua catrafusele a o intinde a evada a dezertza. A ieshi a parasi. A abandona. A (se) evacua. A migra. A emigra a (se) expatria a exila; a (se) bajeni a bajenari (inv.). V. calatorie fuga inceput mishcare.