sosire [At: (a. 1631) MAG. IST. I 269/8 / Pl: ~ri / E: sosi] 1 Deplasare (tot mai) aproape de cineva sau de ceva Si: apropiere (1) sosit¹ (1). 2 Prezentare intrun anumit loc Si: aparitzie (1) aratare (5) ivire picare sosit¹ (2). 3 Atingere la un moment dat a unui anume loc in urma parcurgerii unui drum Si: ajungere (10) ajuns¹ (10) sosit¹ (3) venire venit¹ (rar) strangere. 4 (Fig) Nashtere. 5 Incepere a desfashurarii la un moment dat a unui interval de timp a unui anotimp a unui eveniment etc. 6 (Spt; shis linie de ~) Linie trasa pe sol sau marcata printrun fir suspendat intre doi stalpi care delimiteaza locul unde se termina o cursa. 7 (Pop) Abatere a unui necaz a unei nenorociri asupra cuiva Si: cuprindere (1) lovire. 8 Ajungere din urma.

SOSÍRE sosiri s. f. Faptul de a sosi; venire ajungere. Inainte de sosirea trenului Ilenutza Precup a ieshit din gara impreuna cu Mihail Peclu. C. PETRESCU A. 430. Putzin dupa sosirea mea in Iashi am fost admis in audientza la Mihaivoda Sturza prezentat de secretarul sau maiorul Kogalniceanu. GHICA S. A. 100. Indata ce vestea sosirii lui sa imprashtiat totzi tovarashii... au alergat sal vada. NEGRUZZI S. I 84. ◊ Fig. Dar pe tine an tinar te vaz cu multzumire! Pe line te doreshte tot neamul omenesc! SHi eu sint mica parte din trista omenire SHi eu a ta sosire cu lumea o slavesc! ALEXANDRESCU M. 4.

sosire f. actziunea de a sosi shi momentul cand soseshte.

sosíre f. Actziunea de a sosi: sosirea trenuluĭ.

sosíre s. f. g.d. art. sosírii; pl. sosíri

sosíre s. f. g.d. art. sosírii; pl. sosíri

SOSÍRE s. 1. ajungere sosit venire venit. (~ lui la timp.) 2. (concr.) potou tzinta. (Calul a ajuns primul la ~.) 3. venire (fig.) coborare. (~ serii.) 4. venire venit (reg.) venita. (~ iernii.)

SOSIRE s. 1. sosit venire. (~ lui la timp.) 2. (concr.) potou tzinta. (Calul a ajuns primul la ~.) 3. venire (fig.) coborire. (~ serii.) 4. venire venit (reg.) venita. (~ iernii.)

Sosire ≠ plecare

SOSIRE. Subst. Sosire venire venita (pcp.) ajungere (rar) descindere finish. Revenire intoarcere inturnare inturnat reintoarcere reinturnare (pop.) inapoiere. Apropiere atingere; aterizare aterizaj; amerizare amerizaj; aselenizare alunizare; amartizare. Coborire; descalecare descalecat; debarcare. Oprire; ancorare; statzionare; parcare. Aparitzie ivire iveala (rar) sfetire (inv.). Venire neashteptata vizita inopinata. Venit; nou venit nou sosit; musafir; venetic (adesea peior.). Adj. Sositor (rar). Vb. A sosi a veni a ajunge a descinde. A reveni a se intoarce a se reintoarce a veni din nou a se inapoia a se inturna a se reinturna (pop.). A se apropia a atinge (un punct) a ajunge la destinatzie; a ateriza; a ameriza; a aseleniza a aluniza; a amartiza. A cobori a se da jos; a descaleca; a debarca. A opri a statziona; a ancora a arunca ancora; a trage la tzarm. A aparea a se ivi a se sfeti (inv.) a veni pe neashteptate a ateriza (fig.) a navali a da navala. Adv. Pe sosite. V. apropiere calatorie coborire mishcare vizita.