PLECÁRE¹ plecari s. f. Actziunea de a pleca¹; pornire (din loc); deplasare; purcedere la drum. Mama lui hotara plecarile shi intoarcerile. SADOVEANU B. 92. Se duse in voiaj... trimitzind fostei sale sotzii in ajunul plecarii o frumoasa editzie a intimplarilor lui Telemach. NEGRUZZI S. I 79. ◊ Loc. adj. Gata de plecare = pe punctul de a porni. Pe linia intiia linga peron ashtepta un expres gata de plecare. BRATESCUVOINESHTI I. 7. ◊ Loc. adv. La plecare = in momentul pornirii. La plecare daduse de urma lui Boldur Iloveanu k sashi ia ramas bun. C. PETRESCU A. 394. La plecare i conduceau cu totzii pina la coltzul strazii. BASSARABESCU V. 8. ◊ Expr. (Sport) A lua plecarea = a lua startul a porni.