start sn [At: CALINESCU C. N. 267 / V: sht~ / Pl: ~uri (rar) ~e / E: eg start] 1 Momentul inceperii unei intreceri sportive marcat printrun semnal (auditiv sau vizual) Si: plecare. 2 (Is) Stare de ~ Totalitatea manifestarilor (tahicardie hipertensiune transpiratzii emotzii etc.) datorate excitatziei neurofunctzionale conditzionate de inceperea unei probe sau intalniri sportive. 3 (Ie) A da ~ul A da semnalul de plecare (intro intrecere sportiva). 4 (Ie) A lua ~ul A porni intro intrecere sportiva. 5 (Iae) A porni intro actziune (cu un anumit scop). 6 Loc de plecare (marcat printro linie) intro intrecere sportiva Si: plecare. 7 (Ie) A se prezenta la ~ A lua parte la o intrecere sportiva. 8 Reper marcat la inceputul benzilor cinematografice utilizat pentru realizarea sincronizarii in timpul mixajului. 9 Loc pe aerodrom de unde se dirijeaza circulatzia avioanelor.

START s. n. 1. Loc (marcat printro linie) de plecare intro intrecere sportiva. ◊ Expr. A se prezenta la start = a lua parte la cursa. Sau prezentat la start 18 concurentzi. 2. Momentul inceperii unei intreceri sportive. ◊ Expr. A da startul v. da³ (I 11).

START s.n. 1. Loc de unde se da pornirea intro cursa sportiva. ◊ A se prezenta la start = a participa la o intrecere sportiva. 2. Momentul in care incepe o intrecere sportiva. ♦ (P. ext.) Pornire intro actziune. 3. (Av.) Locul pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. Reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. [Pl. turi te. / < engl. start cf. germ. Start].

START s. n. 1. loc de unde se da pornirea intro cursa sportiva. ♦ a se prezenta la ~ = a participa la o intrecere sportiva; a da ~ ul = a da semnalul de plecare intro intrecere sportiva. 2. momentul in care incepe o asemenea intrecere. ♦ (p. ext.) pornire intro actziune. 3. (av.) loc pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. (< engl. start)

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitzie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anuntza participantzii la o proba sportiva sa ia pozitzia cuvenita pentru a incepe competitzia. 3) Moment de inceput al unei actziuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

start s. n. pl. stárturi

start s. n. pl. stárturi

start

START s. (SPORT) plecare. (A avut un ~ bun.)

START s. v. debut inceput.

START s. (SPORT) plecare. (A avut un ~ bun.)

start s. v. DEBUT. INCEPUT.

Start ≠ finish

a fura startul expr. (in sport) a porni intro cursa atletica etc. inainte de semnalul oficial care anuntza inceputul acesteia.