permanentza sf [At: NEGULICI / V: (inv) ~tzie ~nin~ / Pl: ~tze / E: fr permanence] 12 Insushire a unui lucru a unei actziuni a unui fenomen etc. de a fi permanent (12). 34 (Calitate a) ceea ce este durabil. 5 Durata lunga a anumitor lucruri fenomene etc. 6 (Inv; is) Carte de ~ Act prin care se aproba stabilirea cuiva intro localitate. 7 (Ilav) De ~ De serviciu. 8 (Ial) In exercitziul functziunii. 9 (Ilav) In ~ Mereu. 10 (Ial) Fara intrerupere Si: continuu. 11 (Ccr) Serviciu insarcinat cu asigurarea functzionarii neintrerupte a unei instalatzii institutzii etc. 12 Insushire definitorie a unei familii a unui neam care se transmite din generatzie in generatzie.

PERMANÉNTZA permanentze s. f. Starea unui lucru sau a unei actziuni care dureaza (un timp indelungat) fara intrerupere fara incetare continuu; calitatea a ceea ce este permanent; durata lunga. V. stabilitate statornicie. ◊ Loc. adv. In permanentza = necontenit fara intrerupere; permanent mereu. A tzine seama in permanentza de progresele shtiintzei. ♦ (Concretizat) Organ sau serviciu permanent la anumite institutzii sau intreprinderi.

PERMANÉNTZA s.f. Durata constanta neintrerupta a unui lucru; neintrerupere; statornicie. ♦ In permanentza = permanent fara intrerupere. ♦ Birou serviciu in unele intreprinderi care functzioneaza fara intrerupere. [Cf. fr. permanence it. permanenza].

PERMANÉNTZA s. f. insushire a unui lucru a unei actziuni etc. de a fi permanent(a). ♦ in ~ = permanent continuu. ◊ birou serviciu in unele intreprinderi care functzioneaza fara intrerupere. (< fr. permanence)

PERMANÉNTZA ~e f. 1) Caracter permanent; continuitate. ◊ In ~ fara intrerupere; continuu; neincetat. 2) (la unele intreprinderi sau institutzii) Sectzie care functzioneaza permanent. /<fr. pemanence

permanentza f. durata constanta stabilitate.

*permanéntza f. pl. e (mlat. permanentia). Calitatea de a fi permanent. In permanentza fara intrerupere tot timpu continuŭ: riurile curg in permanentza.

permanentzie sf vz permanentza

permanintza sf vz permanentza

permanéntza s. f. g.d. art. permanéntzei; pl. permanéntze

permanéntza s. f. g.d. art. permanéntzei; pl. permanéntze

PERMANENTZA. Subst. Permanentza permanentizare perpetuitate (rar) perpetuare perpetuatzie (rar) continuitate continuare stabilitate constantza invariabilitate fixitate persistentza perenitate mentzinere dainuire durabilitate trainicie indestructibilitate (rar) rezistentza viabilitate. Eternitate veshnicie vecie nemurire. Infinit nesfirshit nemarginire nemargine (rar). Adj. Permanent perpetuu constant continuu necontenit neintrerupt necurmat neincetat infinit nesfirshit interminabil neterminabil stabil fix persistent peren (fig.) dainuitor durabil trainic indestructibil (fig.) rezistent solid viabil (livr.). Etern veshnic de veci nemuritor nepieritor. Vb. A (se) permanentiza a (se) perpetua a (se) continua a persista a (se) mentzine a dainui a dura a dura la nesfirshit a tzine a tzine mult a tzine o veshnicie. A eterniza a veshnici (inv.) a inveshnici (inv.) a nemuri (rar) a innemuri (inv.) a imortaliza. Adv. (In mod) permanent in permanentza continuu incontinuu mereu neintrerupt fara intrerupere neincetat fara incetare fara sfirshit fara capat intotdeauna totdeauna intruna oricind pururi (inv. shi pop.); pe (pentru) vecie pentru totdeauna dea pururi (inv. shi pop.) in veci de veci in veac de veac in vecii vecilor in vecia vecilor (rar); regulat de nenumarate ori zilnic ziua shi noaptea ore (zile luni ani) in shir dea rindul. V. existentza imensitate timp.