PERMANENTZA. Subst. Permanentza permanentizare perpetuitate (rar) perpetuare perpetuatzie (rar) continuitate continuare stabilitate constantza invariabilitate fixitate persistentza perenitate mentzinere dainuire durabilitate trainicie indestructibilitate (rar) rezistentza viabilitate. Eternitate veshnicie vecie nemurire. Infinit nesfirshit nemarginire nemargine (rar). Adj. Permanent perpetuu constant continuu necontenit neintrerupt necurmat neincetat infinit nesfirshit interminabil neterminabil stabil fix persistent peren (fig.) dainuitor durabil trainic indestructibil (fig.) rezistent solid viabil (livr.). Etern veshnic de veci nemuritor nepieritor. Vb. A (se) permanentiza a (se) perpetua a (se) continua a persista a (se) mentzine a dainui a dura a dura la nesfirshit a tzine a tzine mult a tzine o veshnicie. A eterniza a veshnici (inv.) a inveshnici (inv.) a nemuri (rar) a innemuri (inv.) a imortaliza. Adv. (In mod) permanent in permanentza continuu incontinuu mereu neintrerupt fara intrerupere neincetat fara incetare fara sfirshit fara capat intotdeauna totdeauna intruna oricind pururi (inv. shi pop.); pe (pentru) vecie pentru totdeauna dea pururi (inv. shi pop.) in veci de veci in veac de veac in vecii vecilor in vecia vecilor (rar); regulat de nenumarate ori zilnic ziua shi noaptea ore (zile luni ani) in shir dea rindul. V. existentza imensitate timp.