PERMANÉNTZA permanentze s. f. Starea unui lucru sau a unei actziuni care dureaza (un timp indelungat) fara intrerupere fara incetare continuu; calitatea a ceea ce este permanent; durata lunga. V. stabilitate statornicie. ◊ Loc. adv. In permanentza = necontenit fara intrerupere; permanent mereu. A tzine seama in permanentza de progresele shtiintzei. ♦ (Concretizat) Organ sau serviciu permanent la anumite institutzii sau intreprinderi.