PERMANÉNTZA permanentze s. f. 1. Stare insushire a unui lucru a unei actziuni a unui fenomen care dureaza fara intrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil permanent; caracter permanent; durata lunga a anumitor lucruri fenomene etc. ◊ Loc. adv. In permanentza = fara intrerupere in mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu insarcinat in anumite institutzii sau intreprinderi cu asigurarea functzionarii permanente a unor sectzii (de obicei a celor care lucreaza cu publicul). Din fr. permanence.