ORIZÓNT orizonturi s. n. 1. Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei Pamantului cu bolta cereasca; parte a cerului sau a Pamantului care o margineshte aceasta linie; limita pana la care ajunge vederea noastra; zare. ◊ Orizont adevarat = cercul de intersectzie a sferei cereshti cu un plan perpendicular pe verticala locului shi care trece prin centrul Pamantului. ♦ Fig. Intindere sfera a cunoshtintzelor a unei activitatzi intelectuale; perspectiva; capacitate putere de intzelegere de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fara orizont = cu vederi inguste cu conceptzii inapoiate. 2. (Geol.; shi in sintagma orizont de sol) Strat al profilului de sol diferentziat prin anumite insushiri specifice privind culoarea structura compozitzia chimica etc. ♦ Strat sau ansamblu de strate de aceeashi origine de aceeashi varsta de aceeashi roca shi avand aceeashi pozitzie geometrica in cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrarilor de exploatare dintro mina situate in acelashi plan orizontal. 3. (In artele plastice shi in teatru) Fundal. [Var.: (inv.) orizón orizónte s. n.] Din lat. horizon ntis ngr. orízon germ. Horizont it. orizzonte fr. horizon.

orizont sn [At: CANTEMIR IST. 15 / V: (inv) horizon horizonte orizon ~te (irg) h~ / Pl: ~uri / E: lat horizon tis ngr ὁρίζων ger Horizont it orizzonte fr horizon] 1 Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei pamantului cu bolta cereasca. 2 Parte a cerului sau a pamantului care o margineshte aceasta linie Si: zare. 3 (Pex) Cer. 4 (Is) ~ adevarat Cerc de intersectzie a sferei cereshti cu un plan perpendicular pe verticala locului shi care trece prin centrul Pamantului. 5 (Fig) Sfera a cunoshtintzelor a preocuparilor a activitatzilor etc. intelectuale. 6 (Fig) Capacitate de intzelegere de orientare. 7 (Fig) Perspectiva. 8 (Glg) Strat distinct din formatzia unui sol care prezinta caracteristicile conditziilor climatologice in care acesta sa format. 9 (Glg) Ansamblu de straturi de aceeashi origine de aceeashi varsta din aceeashi roca shi avand aceeashi pozitzie geometrica in cuprinsul unui etaj. 10 (Min) Totalitate a lucrarilor de exploatare dintro mina situate in acelashi plan orizontal. 11 (In artele plastice shi in teatru) Fundal. 12 (D. oameni; ila) Fara ~ Cu vederi inguste.

ORIZÓNT orizonturi s. n. 1. Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei Pamantului cu bolta cereasca; parte a cerului sau a Pamantului care o margineshte aceasta linie; limita pana la care ajunge vederea noastra; zare. ◊ Orizont adevarat = cercul de intersectzie a sferei cereshti cu un plan perpendicular pe verticala locului shi care trece prin centrul Pamantului. ♦ Fig. Intindere sfera a cunoshtintzelor a unei activitatzi intelectuale; perspectiva; capacitate putere de intzelegere de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fara orizont = cu vederi inguste cu conceptzii inapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formatzia unui sol care prezinta caracteristicile conditziilor climatologice in care sa format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeashi origine de aceeashi varsta de aceeashi roca shi avand aceeashi pozitzie geometrica in cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrarilor de exploatare dintro mina situate in acelashi plan orizontal. 3. (In artele plastice shi in teatru) Fundal. [Var.: (inv.) orizón orizónte s. n.] Din lat. horizon ntis ngr. orízon germ. Horizont it. orizzonte fr. horizon.

ORIZÓNT (rar) orizonturi s. n. 1. Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei pamintului cu bolta cereasca; partea cerului sau a pamintului care o margineshte aceasta linie; zare. Pe orizontul purpuriu a aparut puternic conturat un plugar... venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU L. 7. Pe orizontul inalt shi inchis de culmi soarele incepea sa lase trandafiri. GALACTION O. I 211. Nava se duce se duce Dincolo dealbastru orizont. COSHBUC P. II 95. Pamintul nam zarit. Orizontul ne incinge K un cerc nemarginit. ALECSANDRI O. 137. ◊ Fig. TZaranul in scrierile sale formeaza orizontul albastru care se profileaza tipurile groteshti ale clasei de sus. IBRAILEANU SP. CR. 148. Un orizont intins shi glorios se deschidea aspiratziunilor natzionale. GHICA A. 20. In urma multor patimiri multor nenorociri un orizont mai senin ni se arata. KOGALNICEANU S. A. 75. ◊ Fig. (Mai ales la pl.) Intindere sfera a cunoshtintzelor a unei activitatzi intelectuale; perspectiva; capacitate de intzelegere de orientare. Lasatzi sa zboaren voie Ushoara poezie Mai multe orizonturi! Mai multa fantezie. TOPIRCEANU P. 309. Puterea gindirii shia deschis orizonturi din ce in ce mai largi shin timp shin spatziu. VLAHUTZA O. A. II 227. ◊ Om fara orizont = om cu vederi inguste cu conceptzii inapoiate. 2. Strat distinct din formatzia unui sol care prezinta caracteristicile conditziilor climatologice in care sa format acel sol. ♦ (Geol.) Strat sau ansamblu de straturi de aceeashi origine de aceeashi virsta de aceeashi roca shi aceeashi pozitzie geometrica in cuprinsul unui etaj. De la suprafatza shi pina la trei sute de metri adincime sint numai straturi de carbune orizonturi care le strabat shi transversele care merg pe linga peretzii lor. BOGZA V. J. 60. ♦ Totalitatea lucrarilor de exploatare dintro mina situate in acelashi plan orizontal. SHi multe inca nu sar intimpla Colo prin orizontul shase sau shapte Unde noaptea e ziua shi amiaza e noapte. DESHLIU G. 46. La orizontul noua din sectorul III se vede k ridicat cineva podul DAVIDOGLU M. 33. Tot coborim dintro galerie in alta ajungem jos la «orizont». BOGZA TZ. 63. ♦ Subdiviziune geologica de ultimul ordin. 3. (In artele plastice shi in teatru) Fundal. Variante: (invechit) orizónte (ODOBESCU S. III 96) orizón (MACEDONSKI O. I 76 EMINESCU O. I 175 ALECSANDRI P. A. 110 NEGRUZZI S. I 105) s. n.

ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei Pamantului cu bolta cereasca. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cereshti cu un plan perpendicular pe raza observatorului shi care trece prin centrul Pamantului. 2. (Fig.) Intindere a cunoshtintzelor perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeashi origine shi aproximativ de aceeashi varsta alcatuit in general din aceeashi roca. ♦ Totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelashi nivel. 4. Fundal (in teatru in pictura etc.). [Var. orizon s.n. / < lat. gr. horizon cf. fr. horizon it. orizzonte].

ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei terestre cu bolta cereasca. ◊ cerc din intersectarea sferei cereshti cu un plan perpendicular pe directzia verticala dusa prin centrul Pamantului sau prin locul de observatzie. 2. (fig.) intindere a cunoshtintzelor perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dupa care se face previziunea evolutziei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeashi origine shi aproximativ de aceeashi varsta prin compozitzia petrografica shi prin resturile de organisme care le contzine. ◊ totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelashi nivel. 5. arie de raspandire a trasaturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizatzie. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizatzie suprapuse in imprejurari diferite. 6. fundal (in teatru in pictura etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observatziilor cu sextantul care permite masurarea inaltzimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr. lat. horizon)

ORIZÓNT ~uri n. 1) Linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafatza globului pamantesc. 2) Portziune a suprafetzei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunoshtintze shi de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptzii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructziilor miniere situate la acelashi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison ~ntis ngr. orízon germ. Horizont it. orizzonte fr. horizon

orizont n. 1. linie circulara cu care se margineshte vederea noastra: orizontul pe mare e marginit; 2. partea cerului unde pare k atinge pamantul: luna apare la orizont; 3. locul de pe un tablou unde cerul urmeaza pamantului; 4. fig. intinderea unei actziuni perspectiva viitorului: orizontul politic s’a intunecat.

*orizont n. pl. urĭ (vgr. ῾orízon ῾orizontos d. ῾orízo marginesc limitez care vine d. ῾óros hotar. V. afurisesc oropsesc aorist ursesc enorie). Mare cerc care taĭe sfera in doŭa partzĭ egale (una numita emisferu superior shi alta emisferu inferior) shi care are k polĭ zenitu shi nadiru. Locu unde se termina vederea noastra unde pamintu pare k se uneshte cu ceru: o corabie se arata la orizont. Plan perpendicular verticaleĭ. Fig. Intinderea uneĭ actziunĭ uneĭ activitatzĭ oarecare: orizontu spirituluĭ se largeshte cu instructziunea. Perspectiva viitoruluĭ: orizontu politic. Pict. Fondu ceruluĭ unuĭ tabloŭ: orizonturile luĭ Chintreuil is admirabile.

orizon sn vz orizont

orizonte sn vz orizont

ORIZÓN s.n. v. orizont.

orizon n. (poetic) orizont: pashind peste orizonuri sburand peste campii AL.

orizónt s. n. pl. orizónturi

orizónt s. n. pl. orizónturi

orizont turi.

ORIZÓNT s. 1. zare (astazi rar) zarishte (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. (ASTRON.) orizont adevarat = orizont matematic; orizont matematic v. orizont adevarat. 3. v. fundal. 4. v. ciclorama. 5. v. strat.

ORIZÓNT s. v. perspectiva.

ORIZONT s. 1. zare (astazi rar) zarishte (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. fundal. (~ pe scena unui teatru.) 3. (TEATRU) ciclorama. (~ este un fundal de scena curbat.) 4. (GEOL.) strat.

orizont s. v. PERSPECTIVA.

orizónt (orizónturi) s. n. Zare. Var. inv. orizon. It. orizonte shi var. din fr. horizon. Der. orizontal adj. din fr.

eluvial orizont ~(engl.= eluvial) orizont pedogenetic (E) imbogatzit secundar in silice prin spalarea (eluvierea) argilei oxizilor shi hidroxizilor de fier; o.e. are culori deschise shi poate fi luvic (El) nestrucutrat albic (Ea) nestructurat shi spodic (Ep) podzolic. V shi iluvial.

orizont pedogenetic (engl.= soil horizont) → sol.

ORIZONT revista bilunara de literatura arta cultura shi gandire sociala aparuta la Bucureshti intre 1944 shi 1947 (din 1946 apare lunar). Red.shef: Sasha Pana. Colaboratori: M.R. Paraschivescu Ov. S. Crohmalniceanu M. Cruceanu A. Baranga N.D. Cocea Nina Cassian P. Vintila E. Jebeleanu G. Dumitrescu Ligia Macovei I. Vitner Magda Isanosh I. Voronca sh.a.

ORIZONT publicatzie politica sociala shi literarartistica aparuta la Timishoara lunar intre 1964 shi dec. 1989 in continuarea revistei „Scrisul banatzean”. Red.shefi: Al. Jebeleanu I. Ariesheanu A. Dumbraveanu. Colaboratori: Al. Andritzoiu E. Barbu V. Nicolescu L. Dimov E. Dorcescu I. Margineanu H. TZugui sh.a. Din 1990 serie noua sub conducerea Adrianei Babetzi cu noi colaboratori: G.I. Tohaneanu G. Liiceanu M. Ciobanu P. Goma L. Ciocarlie M. Mihaiesh C. Ungureanu H.R. Patapievici sh.a.