ORIZÓNT ~uri n. 1) Linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafatza globului pamantesc. 2) Portziune a suprafetzei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunoshtintze shi de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptzii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructziilor miniere situate la acelashi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison ~ntis ngr. orízon germ. Horizont it. orizzonte fr. horizon