ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezinta intersectzia aparenta a suprafetzei Pamantului cu bolta cereasca. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cereshti cu un plan perpendicular pe raza observatorului shi care trece prin centrul Pamantului. 2. (Fig.) Intindere a cunoshtintzelor perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeashi origine shi aproximativ de aceeashi varsta alcatuit in general din aceeashi roca. ♦ Totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelashi nivel. 4. Fundal (in teatru in pictura etc.). [Var. orizon s.n. / < lat. gr. horizon cf. fr. horizon it. orizzonte].