*orizont n. pl. urĭ (vgr. ῾orízon ῾orizontos d. ῾orízo marginesc limitez care vine d. ῾óros hotar. V. afurisesc oropsesc aorist ursesc enorie). Mare cerc care taĭe sfera in doŭa partzĭ egale (una numita emisferu superior shi alta emisferu inferior) shi care are k polĭ zenitu shi nadiru. Locu unde se termina vederea noastra unde pamintu pare k se uneshte cu ceru: o corabie se arata la orizont. Plan perpendicular verticaleĭ. Fig. Intinderea uneĭ actziunĭ uneĭ activitatzĭ oarecare: orizontu spirituluĭ se largeshte cu instructziunea. Perspectiva viitoruluĭ: orizontu politic. Pict. Fondu ceruluĭ unuĭ tabloŭ: orizonturile luĭ Chintreuil is admirabile.