OBICÉI obiceiuri s. n. 1. Deprindere individuala cashtigata prin repetarea frecventa shi indelungata a aceleiashi actziuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obishnuintza invatz. ◊ Loc. adv. De obicei = de regula in mod obishnuit in genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul de obicei) = a obishnui. 2. (Sociol.) Mod traditzional de comportare caracteristic unui popor unui grup social; datina traditzie uzantza uz randuiala. 3. (Inv.) Lege nescrisa drept sau obligatzie statornicite prin traditzie. 4. (Jur.) Cutuma. ◊ Obiceiul pamantului = denumire specifica data cutumei in TZarile Romane in Evul Mediu. [PI. shi: obiceie] Din bg. običaj.

obicei sn [At: TETRAEV. (1574) 250 / V: (irg) ~eai ~cii (inv) obliceai (reg) ~er obli~ oblicii oblicer obri~ obricer / Pl: ~uri shi (ivp) ~ie / E: bg обичай] 1 Mod de a se purta a se imbraca etc. comune unui popor unui grup de oameni etc. Si: datina traditzie (inv) obicina (1). 2 (Iuz; is) Logofat de ~iuri Maestru de ceremonii. 3 (Inv determinand verbul „a face”) Datina religioasa Si: (inv) obicina (2) 4 (Ivr) Organizatzie juridica Si: (inv) obicina (3). 5 (Ivr) Lege. 6 Deprindere cashtigata de cineva prin repetarea deasa a aceleiashi actziuni Si: (inv) obicina (5). 7 Fel particular de a se purta sau de a face ceva Si: invatz obishnuintza (inv) obicina (6). 8 (Ilav) De ~ De regula. 9 (Ilv) A avea ~ (sau ~iul pop de ~) A obishnui. 10 Tabiet. 11 (Is) ~ul locului (sau pamantului pamantesc) Lege nescrisa stabilita de practica indelungata a vietzii unei colectivitatzi. 1213 (Ias) (Drept sau) obligatzie fixate prin traditzie. 14 (Ivr; ie) A pune limbii ~ A se retzine de la vorba. 15 (Inv) Impozit.

OBICÉI obiceiuri s. n. 1. Deprindere individuala cashtigata prin repetarea frecventa a aceleiashi actziuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obishnuintza invatz. ◊ Loc. adv. De obicei = de regula in mod obishnuit in genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul de obicei) = a obishnui. 2. Deprindere consacrata; mod de a se purta de a se imbraca randuiala uz etc. comune unui popor sau unei comunitatzi omeneshti; datina traditzie uzantza uz randuiala. 3. (Inv.) Lege nescrisa drept sau obligatzie statornicite prin traditzie; cutuma. ◊ Obiceiul pamantului = denumire specifica data cutumei in tzarile romaneshti in timpul oranduirii feudale. [Pl. shi: obiceie] Din bg. običaj.

OBICÉI obiceiuri shi (rar) obiceie s. n. 1. Deprindere cishtigata prin repetarea deasa a aceleiashi actziuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obishnuintza invatz. Obiceiul sa stau de vorba cu satenii batrini il am de copil. SADOVEANU O. VII 242. Impotriva obiceiului sau Lapushneanul... era imbracat cu toata pompa domneasca. NEGRUZZI S. I 148. Loc. adv. De obicei = de regula in mod obishnuit de cele mai multe ori in genere. Ieshise mai curind k de obicei k sa asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU D. P. 45. Titu Herdelea gasi pe Roshu mai ursuz k de obicei. REBREANU R. I 299. Lumea se aduna k de obicei pe cheu la sosirea vaporului. BART E. 317. Linga leagan cintul Mamei de obicei e trist. COSHBUC P. I 265. ◊ Expr. A avea obicei sau obiceiul (sau de obicei) = a obishnui. SHtiind k imparatul are obicei a bea in toata sara o cupa de lapte dulce ia pregatit acum una. CREANGA P. 97. Nu mai am de obicei Can zilele acele Sa ma imbat shi de scintei Din stele. EMINESCU O. I 187. SfarmaPiatra. avea obicei cind se punea la masa sa inghita mai intii shepteopt bolovani. NEGRUZZI S. I 246. 2. Rinduiala deprindere consacrata; uz fel chip de a se purta de a se imbraca etc. comune unui popor sau unei comunitatzi omeneshti; datina. Prea vatzi batut joc de limba de strabuni shi obicei. EMINESCU O. I 151. Vede k i aduc dulcetzi. O ce bun obicei! NEGRUZZI S. I 70. Indata dupa aceea pre obiceiul razboiului centra k cetatea sa se predea. BALCESCU O. II 113. Cite bordeie atitea obiceie. 3. (Invechit) Lege nescrisa drept statornicit prin traditzie. Ostashii aveau multe privilegii sau obiceie dupa cum se zicea patunci. BALCESCU O. I 17. Belea ochi shi casca gura K sa vaza crangi uscate De propietar iertate Fiind verzile oprite Cobiceiuri legiuite. PANN P. V. I 89. Obiceiul pamintului v. pamint.

OBICÉI obiceiuri n. 1) Insushire dobandita cu timpul prin practica shi devenita trasatura caracteristica; obishnuintza; deprindere. ◊ A avea obicei (sau obiceiul) a obishnui. 2) Lege nescrisa consfintzita de traditzie care este proprie unui popor sau unei comunitatzi de oameni; datina; cutuma. ◊ Cate bordeie atatea obiceie fiecare cu traditziile sale. De obicei in mod obishnuit; de regula. K de obicei k intotdeauna. /

obicéĭ n. pl. ĭurĭ shi maĭ rar eĭe (vsl. obyčaĭ [bg. sirb. običaĭ] d. ucitiučon il invatz pe altu. V. obishnuĭesc nauc ucenic). Abitudine uz datina deprindere modu in care facĭ un lucru carel facĭ des: fiecare tzara are obiceĭurile eĭ e un vechĭ obiceĭ de a se pune mortzilor un ban in mina Romaniĭ aŭ obiceĭ sa joace hora acest copil are obiceĭ sa fure (saŭ: obiceĭu de a fura) lupu are obiceĭ sa ucida maĭ multe oĭ de cit poate minca obiceĭurile urite se numesc „naravurĭ”. Obiceĭu pamintuluĭ dreptu consuetudinar legĭ traditzionale dupa care se conduce un popor: obiceĭu pamintuluĭ a durat in Moldova pina la Condica luĭ Calimah shi in TZara Romaneasca pina la Condica luĭ Caragea (1817). Prov. Cite bordeĭe atitea obiceĭe fiecare om saŭ loc are obiceĭurile luĭ. De obiceĭ de ordinar de cele maĭ multe orĭ. K de obiceĭ dupa obiceĭ k maĭ totdeauna conform obiceĭuluĭ. V. namaz.

obiceai sn vz obicei

obicer sn vz obicei

obicii sn vz obicei

obliceai sn vz obicei

oblicei sn vz obicei

oblicer sn vz obicei

oblicii sn vz obicei

obricei sn vz obicei

obricer sn vz obicei

obiceiu n. 1. deprindere: obiceiu strabun; 2. (mai ales la pl.) deprinderi contractate din apucaturi in vieatza: obiceiuri copilareshti; 3. legi traditzionale sau nescrise drept stabilit de uz shi avand putere de lege: obiceiul pamantului a durat la noi pana la Condicile lui Caragea shi Calimah (1817). [Slav. OBYČAĬ].

obicéi s. n. pl. obicéiuri

obicéi s. n. pl. obicéiuri

de obicéi loc. adv.

obiceiu ceiuri.

OBICÉI s. v. bir dare impozit.

OBICÉI s. 1. v. fire. 2. deprindere obishnuintza (livr.) habitudine (inv. shi pop.) narav (pop.) invatz treaba (inv. shi reg.) nacafa (prin Olt.) sabash (inv.) invatzatura obicina. (Conform ~ ului a plecat la plimbare.) 3. v. tabiet. 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. datina. 6. v. cutuma. 7. v. uzantza.

obicei s. v. BIR. DARE. IMPOZIT.

OBICEI s. 1. apucatura deprindere fire narav obishnuintza (Ban.) ogod. (Iam aflat ~.) 2. deprindere obishnuintza (inv. shi pop.) narav (pop.) invatz treaba (inv. shi reg.) nacafa (prin Olt.) sabash (inv.) invatzatura obicina. (Conform ~ a plecat la plimbare.) 3. (mai ales la pl.) apucatura deprindere obishnuintza tabiet (inv.) taifet. (Are ~urile lui zilnice.) 4. (la pl.) apucatura comportament comportare conduita deprindere maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) purtare (pop.) moda (TZransilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce sint ~urile astea?) 5. datina fel rinduiala traditzie uz uzantza (inv. shi pop.) rind (pop.) data lege (inv. shi reg.) pomana (reg.) orinda (TZransilv.) suk (prin Ban.) zacon (inv.) pravila predanie shart tocmeala (turcism inv.) adet. (Ashai ~ din batrini.) 6. (JUR.) consuetudine cutuma datina traditzie uz uzantza. (Practica consacrata prin ~.) 7. regula rinduiala tipic uz uzantza (inv.) shart. (Care e ~ in aceste imprejurari?)

obicéi (obicéiuri) s. n. 1. Uz practica stil. 2. (Inv.) Traditzie obiceiul pamintului. 3. (Inv.) Privilegiu. 4. (Inv.) Contributzie impozit. Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj din učiti „a invatza” cf. ucenic nauc (Miklosich Slaw. Elem. 33; Cihac II 219) cf. bg. sb. cr. slov. običaj. Var. rare arata o incrucishare cu oblici (Tiktin). Der. obiceinic adj. (inv. uzual de stil); obicina s. f. (inv. obicei) din sl. obyčinu „obishnuit” sec. XVII; obicinui (azi redus la obishnui) vb. (a se deprinde a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic adj. (inv. obishnuit uzual); obicinuintza (var. moderna obishnuintza) s. f. (obicei uz uzantza; familiaritate); obicinuit (var. obishnuit) adj. (uzual); obicinit adj. (inv. obishnuit); neobishnuit adj. (insolit); desobishnui vb. (a se dezvatza).

OBICEI. Subst. Obicei obishnuintza obicinuintza (inv.) deprindere habitudine (livr.) consuetudine; invatz invatzatura; apucatura (fig.) a doua natura narav naraveala (pop.) naravire (pop.) naravie (reg.) zacon (reg.); tabiet cusur viciu patima manie. Datina traditzie traditziune (inv.) cutuma obiceiul locului (pamintului) lege nescrisa. Moravuri bunele moravuri. Ritual rit cult ceremonie ceremonial canon protocol. Ordine norma regula tipic uz uzaj uzantza rinduiala rinduire orinduiala conventzie convenientza. Adaptare adaptatzie acomodare familiarizare aclimatizare naturalizare; domesticire imblinzire dresare dresura dresaj. Rutina practica conservatorism conservatism anchilozare (fig.) formalism; conformism traditzionalism conventzionalism canonicitate. Regula generala drum batut (fig.); loc comun. Traditzionalist conservator rutinar tipicar maniac. Adj. Obishnuit uzual uzitat familiar curent comun frecvent cotidian. Traditzional traditzionalist consuetudinar cutumiar; invechit ruginit (fig.) rutinar stereotip. Conventzional conventzionalist protocolar canonic canonial (rar) ritual ritualic (rar). Stabil fix imuabil neschimbat invariabil; consacrat prestabilit fixat. Incetatzenit inradacinat; aclimatizat naturalizat domesticit imblinzit dresat. Obishnuit deprins invatzat familiarizat cu tabieturi naravit (pop). Maniac maniacal. Vb. A avea obicei (obiceiul de obicei) a fi obishnuit a avea obishnuintza a obishnui ashi face un obicei; ashi face tabietul. A se obishnui a se deprinde a se familiariza a se invatza a capata un obicei a fi invatzat k mitza la lapte a se adapta a se aclimatiza a se naturaliza a se acomoda a se conforma. A prinde radacini a deveni regula a intra in uz. A se impaminteni a se incetatzeni a se fixa a se prestabili. A obishnui a deprinde pe cineva cu... a invatza; a adapta a acomoda a aclimatiza; a domestici a imblinzi a dresa. Adv. In mod obishnuit de obicei de regula; dupa datina conform traditziei; dupa tipic; din obishnuintza potrivit obiceiului. V. comportare invatzare lege.