OBICÉI obiceiuri s. n. 1. Deprindere individuala cashtigata prin repetarea frecventa shi indelungata a aceleiashi actziuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obishnuintza invatz. ◊ Loc. adv. De obicei = de regula in mod obishnuit in genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul de obicei) = a obishnui. 2. (Sociol.) Mod traditzional de comportare caracteristic unui popor unui grup social; datina traditzie uzantza uz randuiala. 3. (Inv.) Lege nescrisa drept sau obligatzie statornicite prin traditzie. 4. (Jur.) Cutuma. ◊ Obiceiul pamantului = denumire specifica data cutumei in TZarile Romane in Evul Mediu. [PI. shi: obiceie] Din bg. običaj.