OBICÉI obiceiuri shi (rar) obiceie s. n. 1. Deprindere cishtigata prin repetarea deasa a aceleiashi actziuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obishnuintza invatz. Obiceiul sa stau de vorba cu satenii batrini il am de copil. SADOVEANU O. VII 242. Impotriva obiceiului sau Lapushneanul... era imbracat cu toata pompa domneasca. NEGRUZZI S. I 148. Loc. adv. De obicei = de regula in mod obishnuit de cele mai multe ori in genere. Ieshise mai curind k de obicei k sa asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU D. P. 45. Titu Herdelea gasi pe Roshu mai ursuz k de obicei. REBREANU R. I 299. Lumea se aduna k de obicei pe cheu la sosirea vaporului. BART E. 317. Linga leagan cintul Mamei de obicei e trist. COSHBUC P. I 265. ◊ Expr. A avea obicei sau obiceiul (sau de obicei) = a obishnui. SHtiind k imparatul are obicei a bea in toata sara o cupa de lapte dulce ia pregatit acum una. CREANGA P. 97. Nu mai am de obicei Can zilele acele Sa ma imbat shi de scintei Din stele. EMINESCU O. I 187. SfarmaPiatra. avea obicei cind se punea la masa sa inghita mai intii shepteopt bolovani. NEGRUZZI S. I 246. 2. Rinduiala deprindere consacrata; uz fel chip de a se purta de a se imbraca etc. comune unui popor sau unei comunitatzi omeneshti; datina. Prea vatzi batut joc de limba de strabuni shi obicei. EMINESCU O. I 151. Vede k i aduc dulcetzi. O ce bun obicei! NEGRUZZI S. I 70. Indata dupa aceea pre obiceiul razboiului centra k cetatea sa se predea. BALCESCU O. II 113. Cite bordeie atitea obiceie. 3. (Invechit) Lege nescrisa drept statornicit prin traditzie. Ostashii aveau multe privilegii sau obiceie dupa cum se zicea patunci. BALCESCU O. I 17. Belea ochi shi casca gura K sa vaza crangi uscate De propietar iertate Fiind verzile oprite Cobiceiuri legiuite. PANN P. V. I 89. Obiceiul pamintului v. pamint.