obicei sn [At: TETRAEV. (1574) 250 / V: (irg) ~eai ~cii (inv) obliceai (reg) ~er obli~ oblicii oblicer obri~ obricer / Pl: ~uri shi (ivp) ~ie / E: bg обичай] 1 Mod de a se purta a se imbraca etc. comune unui popor unui grup de oameni etc. Si: datina traditzie (inv) obicina (1). 2 (Iuz; is) Logofat de ~iuri Maestru de ceremonii. 3 (Inv determinand verbul „a face”) Datina religioasa Si: (inv) obicina (2) 4 (Ivr) Organizatzie juridica Si: (inv) obicina (3). 5 (Ivr) Lege. 6 Deprindere cashtigata de cineva prin repetarea deasa a aceleiashi actziuni Si: (inv) obicina (5). 7 Fel particular de a se purta sau de a face ceva Si: invatz obishnuintza (inv) obicina (6). 8 (Ilav) De ~ De regula. 9 (Ilv) A avea ~ (sau ~iul pop de ~) A obishnui. 10 Tabiet. 11 (Is) ~ul locului (sau pamantului pamantesc) Lege nescrisa stabilita de practica indelungata a vietzii unei colectivitatzi. 1213 (Ias) (Drept sau) obligatzie fixate prin traditzie. 14 (Ivr; ie) A pune limbii ~ A se retzine de la vorba. 15 (Inv) Impozit.