NOR nori s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masa (delimitata) de vapori sau de picaturi de apa de cristale de gheatza aflate in suspensie in atmosfera. ◊ Loc. adj. shi adv. Pana la (sau in) nori = (care se inaltza) foarte sus. Loc. vb. A fi nor = a fi innorat. ◊ Expr. Traieshte sau e (cu capul) in nori sau parcar fi cazut din nori se spune despre o persoana straina de cele ce se petrec in jurul ei. ◊ Nor arzator = masa de gaze shi de cenusha vulcanica cu temperatura ridicata care este expulzata in atmosfera in timpul eruptziei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele cu limite neregulate aflata in diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a doua sisteme stelare aflate in afara galaxiei noastre. 2. Masa densa shi mobila de praf de fum etc. 3. Fig. Multzime compacta (shi mobila) de fiintze (care intuneca zarea). [Var.: (reg.) nóur núor s. m.] Lat. nubilum.

nor¹ sm [At: PSALT. HUR. 12^r/9 / V: nour (Pl: ~i shi reg sn ~uri) (irg) noor nuar nuar nuor (reg) naure (Pl: ~auri) noar^[1] nouor nuvar / Pl: ~i (reg sn) ~uri / E: ml nubilum] 1 (Mpl) Grupare delimitata de picaturi de apa sau cristale de gheatza aflate in suspensie in atmosfera in urma condensarii sau sublimarii vaporilor de apa. 23 (Iljv) Pana la (sau in) ~(i) (Care se inaltza) foarte sus. 45 (Ial) (Care este) foarte inalt. 67 (Inv; ial) (Care este) pretutindeni. 8 (Ie) A fi sau a trai (cu capul) in ~ A trai izolat de realitatea inconjuratoare intro lume fantezista. 9 (Iae) A fi distrat. 10 (Ie) Parca ar fi cazut din ~ Se spune despre o persoana straina de cele ce se petrec in jurul ei. 11 (Ie) A bate cu fruntean ~i A fi foarte inalt. 12 (Iae) A fi mandru. 13 (Reg; ie) A purta (pe cineva) prin nouri A bate pe cineva foarte tare. 14 (Liv) A fi ~ sau (rar) ~i A fi innorat. 15 (Glg; is) ~ arzator Masa de gaze shi de cenusha vulcanica cu temperatura de cca 700° C care este expulzata in atmosfera in timpul unei eruptzii vulcanice. 16 (Ast; is) ~ de stele Grupare de stele cu limite neregulate aflata in diverse galaxii. 17 (Ast; is) ~i lui Magellan Nume a doua sisteme solare aflate in afara galaxiei noastre. 18 (Pan; udp „de”) Masa densa shi mobila de praf de fum etc. 19 (Pex; fig) Multzime compacta shi mobila de fiintze.

nor² sf vz nora

NOR nori s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masa (delimitata) de vapori sau de picaturi de apa de cristale de gheatza aflate in suspensie in atmosfera. ♦ Loc. adj. shi adv. Pana la (sau in) nori = (care se inaltza) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi innorat. ♦ Expr. Traieshte sau e (cu capul) in nori sau parcar fi cazut din nori se spune despre o persoana straina de cele ce se petrec in jurul ei. ♦ Nor arzator = masa de gaze shi de cenusha vulcanica cu temperatura ridicata care este expulzata in atmosfera in timpul eruptziei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele cu limite neregulate aflata in diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a doua sisteme stelare aflate in afara galaxiei noastre. 2. Masa densa shi mobila de praf de fum etc. 3. Fig. Multzime compacta (shi mobila) de fiintze (care intuneca zarea). [Var.: (reg.) nóur núor s. m.] Lat. nubilum.

NOR nori s. m. 1. (SHi in forma nour) Ingramadire de vapori condensatzi in picaturi de apa cristale de gheatza sau fulgi de zapada care se formeaza in aer putind da in anumite conditzii de temperatura presiune etc. ploaie zapada grindina ceatza etc. In regiunile intinse de shes norii se formeaza daca exista o depresiune barometrica. CARAFOLIOROVEANU M. F. I 78. Soarele scapata spre dealurile de la apus intre paturi subtzirele de nouri. SADOVEANU O. II 499. TZin ochii la norul din zare. COSHBUC P. II 89. Trecutau anii k nori lungi pe shesuri. EMINESCU O. I 201. ◊ Expr. E nor = e innorat. Traieshte sau e (cu capul) in nori sau parcar fi cazut din nori se spune despre cel care este strain de cele ce se intimpla in jurul lui care traieshte intro lume aparte de visuri care nu vrea sa tzina seama de realitate. ♦ Nor arzator = izbucnire vulcanica frecventa compusa din gaze vapori fierbintzi shi mari cantitatzi de cenusha. ♦ Fig. Ceea ce tulbura intuneca linishtea seninatatea; mihnire intristare amaraciune. In nourii care i se framintau in minte intrezarise o lucire. SADOVEANU O. VII 63. De nicairi o alta raza de lumina nu va mai veni sa dea stralucire norilor posomoritzi ai vietzii! HOGASH M. N. 109. La aceste vorbe... pe fruntea Udrei se lasa un nor. BOLINTINEANU O. 51. 2. Masa densa shi mobila (de praf fum aburi etc.). Se plimba... printre norii groshi ai aburilor coclitzi. SAHIA N. 33. Un nor de colb i cuprinsa caci Genarul venea in fuga calului de rupea pamintul. EMINESCU N. 15. Nori de praf a raspindit Urma ia acoperit! TEODORESCU P. P. 625. 3. Fig. Multzime compacta shi mobila de fiintze (care intuneca zarea). Un nor de lacuste. ▭ Sentinela! te arata Norul crunt se sparge!... Iata iata oardele avane. ALECSANDRI P. II 14. Un nour de corbi filfiia pe deasupra croncaind. RUSSO S. 139. Variante: (regional) nóur nuór (DELAVRANCEA S. 107) s. m.

NOR nori m. 1) Formatzie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheatza care in anumite conditzii poate genera precipitatzii. Nori de ploaie. ◊ Nor arzator masa foarte fierbinte de gaze shi de cenusha expulzata in timpul eruptziei unui vulcan. Pana la (sau in) nori la inaltzime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) nori a fi rupt de realitate. Parcar fi (sau parca a) cazut din nor se spune despre o persoana care pare total dezorientata intro imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteshte in atmosfera). Nor de praf. ◊ Nor de tristetze amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

nor m. 1. massa de aburi suspendatzi in atmosfera: cerul e plin de nori; 2. ceeace seamana unui nor: nori de fum de praf; 3. fig. intuneric intristare: un nor i acoperì fatza. [Vechiurom. nuar Mold. nour = lat. NUBILUM].

nor (vest) shi nour (est) m. (lat. núbilum [ruda cu nébula negura] de unde s’a facut ◊ nuer vrom. Banat. Oash núar núor nóor apoĭ nóur shi nor; it. nuvolo pv. nivol cat. nuvol; sp. nube shi pg. nuvem d. lat. nubes nor. In Ban. shi núŭar núhar nuvar k madúŭa madúha madúva. Cp. shi cu bour). Gramada de negura care pluteshte in aer shi de multe orĭ produce ploaĭe. Ceĭa ce seamana a nor: un nour de fum de colb. Fig. Turburare intrisitare care se observa pe fatza: un nour de tristetza se raspindi pe fatza luĭ. Ceĭa ce turbura seninatatea: fericire fara nourĭ.

naure sm vz nor¹

noar sm vz nor¹

noor sm vz nor¹

nouor sm vz nor^1[1] modificata

nour sm vz nor^1[1] modificata

nuar sm vz nor¹

nuar sm vz nor¹

nuvar sm vz nor¹

NUÓR s. m. v. nor.

nora f. sotzia fiului. [Dial. nor = lat. NURUS].

nour m. Mold. V. nor: nouri vinetzi s’aduna AL.; fig. nour de scantei AL. nouri de eres EM.

nóur V. nor.

núor V. nor.

nor s. m. pl. nori

nor s. m. pl. nori

nor

nor nori.

nor (nóri) s. m. Masa de vapori de picaturi de lichid de fum etc. aflate in suspensie in atmosfera. Var. (Mold.) nour (Olt.) noor (Banat) nuor nuvar (inv.) nuar. Mr. nior naur megl. nor istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pushcariu 1189; CandreaDens. 1240; REW 5975) cf. it. nuvolo prov. nivol cat. nuvol sp. (nube) astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu Beiträge 18) nu pare necesara. Conservarea lui ou oo in var. se datoreaza poate prezentzei lui r (Graur BL III 53). Der. no(u)ros adj. (innorat); (i)no(u)ra vb. (a se acoperi cu nori); nourata s. f. (oaie cu lina gri).

nori arzatori (engl.= ash cloud) → avalanshe arzatoare.

NOR (lat. nubilum) s. m. 1. (METEOR.) Masa de vapori picaturi de apa sau cristale de gheatza aflate in suspensie in atmosfera. Se formeaza mai ales in troposfera. Se disting: n. superiori formatzi la inaltzimi de peste 6.000 m (cirrus cirrostratus cirrocumulus) constituitzi din cristale de gheatza; n. mijlocii la inaltzimi de 2.0006.000 m (altostrus altocumulus) alcatuitzi din picaturi shi cristale mici de gheatza; n. inferiori la 2.000 m inaltzime (cumulus cumulonimbus) constituitzi preponderent din picaturi. ◊ N. arzator = masa de gaze shi de cenusha vulcanica supraincalzita (c. 700°C) expulzata in atmosfera in timpul unei eruptzii vulcanice; aparitzia ei provoaca puternice descarcari electrice. ◊ (ASTR.) N. de stele = grupare de stele cu limite neregulate mai mica decat o galaxie. ◊ (FIZ.) N. electronic = zona de distributzie probabilistica a electronului in anumite domenii ale spatziului inconjurator nucleului atomic. 2. Masa densa (shi mobila) de praf de fum etc.

NORII LUI MAGELLAN numele a doua galaxii mici cu forme neregulate satelitzi ai Galaxiei care impreuna cu aceasta shi alte sisteme stelare formeaza ashanumitul Grup local. Au fost observatzi de Fernando de Magellan in 1519. Norul mare la o distantza de 180000 ani lumina se observa in constelatzia Dorado iar cel mic la o distantza de 205000 ani lumina in constelatzia Tucana ambele in emisfera australa. In norul mare a fost observata la 23 febr. 1987 explozia unei supernove care a avut de fapt loc in urma cu 180000 ani (supernova 1987 A).

a fi picat din cer / din luna / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat a nu shti ce sa faca. 2. a fi rupt de realitatea imediata.

a umbla cu capul in nori expr. a fi visator a fi rupt de realitatea inconjuratoare.

cu capul in nori expr. distrat neatent.