NOR nori m. 1) Formatzie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheatza care in anumite conditzii poate genera precipitatzii. Nori de ploaie. ◊ Nor arzator masa foarte fierbinte de gaze shi de cenusha expulzata in timpul eruptziei unui vulcan. Pana la (sau in) nori la inaltzime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) nori a fi rupt de realitate. Parcar fi (sau parca a) cazut din nor se spune despre o persoana care pare total dezorientata intro imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteshte in atmosfera). Nor de praf. ◊ Nor de tristetze amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum