nor (nóri) s. m. Masa de vapori de picaturi de lichid de fum etc. aflate in suspensie in atmosfera. Var. (Mold.) nour (Olt.) noor (Banat) nuor nuvar (inv.) nuar. Mr. nior naur megl. nor istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pushcariu 1189; CandreaDens. 1240; REW 5975) cf. it. nuvolo prov. nivol cat. nuvol sp. (nube) astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu Beiträge 18) nu pare necesara. Conservarea lui ou oo in var. se datoreaza poate prezentzei lui r (Graur BL III 53). Der. no(u)ros adj. (innorat); (i)no(u)ra vb. (a se acoperi cu nori); nourata s. f. (oaie cu lina gri).