NOR nori s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masa (delimitata) de vapori sau de picaturi de apa de cristale de gheatza aflate in suspensie in atmosfera. ♦ Loc. adj. shi adv. Pana la (sau in) nori = (care se inaltza) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi innorat. ♦ Expr. Traieshte sau e (cu capul) in nori sau parcar fi cazut din nori se spune despre o persoana straina de cele ce se petrec in jurul ei. ♦ Nor arzator = masa de gaze shi de cenusha vulcanica cu temperatura ridicata care este expulzata in atmosfera in timpul eruptziei unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele cu limite neregulate aflata in diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a doua sisteme stelare aflate in afara galaxiei noastre. 2. Masa densa shi mobila de praf de fum etc. 3. Fig. Multzime compacta (shi mobila) de fiintze (care intuneca zarea). [Var.: (reg.) nóur núor s. m.] Lat. nubilum.