NOR nori s. m. 1. (SHi in forma nour) Ingramadire de vapori condensatzi in picaturi de apa cristale de gheatza sau fulgi de zapada care se formeaza in aer putind da in anumite conditzii de temperatura presiune etc. ploaie zapada grindina ceatza etc. In regiunile intinse de shes norii se formeaza daca exista o depresiune barometrica. CARAFOLIOROVEANU M. F. I 78. Soarele scapata spre dealurile de la apus intre paturi subtzirele de nouri. SADOVEANU O. II 499. TZin ochii la norul din zare. COSHBUC P. II 89. Trecutau anii k nori lungi pe shesuri. EMINESCU O. I 201. ◊ Expr. E nor = e innorat. Traieshte sau e (cu capul) in nori sau parcar fi cazut din nori se spune despre cel care este strain de cele ce se intimpla in jurul lui care traieshte intro lume aparte de visuri care nu vrea sa tzina seama de realitate. ♦ Nor arzator = izbucnire vulcanica frecventa compusa din gaze vapori fierbintzi shi mari cantitatzi de cenusha. ♦ Fig. Ceea ce tulbura intuneca linishtea seninatatea; mihnire intristare amaraciune. In nourii care i se framintau in minte intrezarise o lucire. SADOVEANU O. VII 63. De nicairi o alta raza de lumina nu va mai veni sa dea stralucire norilor posomoritzi ai vietzii! HOGASH M. N. 109. La aceste vorbe... pe fruntea Udrei se lasa un nor. BOLINTINEANU O. 51. 2. Masa densa shi mobila (de praf fum aburi etc.). Se plimba... printre norii groshi ai aburilor coclitzi. SAHIA N. 33. Un nor de colb i cuprinsa caci Genarul venea in fuga calului de rupea pamintul. EMINESCU N. 15. Nori de praf a raspindit Urma ia acoperit! TEODORESCU P. P. 625. 3. Fig. Multzime compacta shi mobila de fiintze (care intuneca zarea). Un nor de lacuste. ▭ Sentinela! te arata Norul crunt se sparge!... Iata iata oardele avane. ALECSANDRI P. II 14. Un nour de corbi filfiia pe deasupra croncaind. RUSSO S. 139. Variante: (regional) nóur nuór (DELAVRANCEA S. 107) s. m.