NAÍV A naivi e adj. (Despre oameni; adesea adverbial shi substantivat) 1. Lipsit de experientza shi de prefacatorie simplu natural credul sincer. ♦ Care arata denota naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata denota naivitate (2) lipsa de judecata matura. ♦ Adj. s. m. (Pictor) mai ales amator sau autodidact care ignora perspectiva anatomia shi legile proportziilor shi ale compozitziei inspiranduse adesea din pictura populara. Din fr. naïf.

naiv ~a [At: GTN (1836) 341/16 / P: naiv / Pl: ~i ~e / E: fr naif] 12 smf a (Om) lipsit de experientza de artificialitate shi de prefacatorie Si: nevinovat (2122) onest simplu sincer spontan (rar) natang (7). 34 a av (D. insushiri manifestari creatzii etc. ale oamenilor) (Intrun mod) care denota naivitate (1). 56 smf a (Prt) (Om) lipsit de judecata matura. Si: prostutz simplist. 7 a (D. manifestari realizari etc. ale oamenilor) Care exprima naivitate (3) Si: copilaresc. 89 smp a (Pictori) care ignora in mod voit perspectiva anatomia artistica legile proportziilor shi ale compozitziei inspiranduse adesea din pictura populara acordand o atentzie exagerata amanuntului shi imprimand lucrarilor lor un caracter narativ. 10 a (Is) Arta ~a Arta cu trasaturi artizanale shi populare caracterizata prin descrierea minutzioasa intuitiva a lucrurilor asha cum se impun ele atentziei imediate a artistului.

NAÍV A naivi e adj. (Despre oameni; adesea adverbial shi substantivat) 1. Lipsit de experientza shi de prefacatorie simplu natural credul shi sincer. ♦ Care arata denota naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata denota naivitate (2) lipsa de judecata matura. ♦ Adj. s. m. (Pictor) care face parte dintro grupare ce ignora intentzionat perspectiva anatomia artistica legile proportziilor shi ale compozitziei inspiranduse adesea din pictura populara. Din fr. naïf.

NAÍV A naivi e adj. (Despre oameni shi despre tot ce tzine de natura omului) Care denota simplitate credulitate candoare provenite din lipsa de experientza (uneori shi de inteligentza); sincer neprefacut. V. candid inocent credul. Profita de bunacredintza a naivului batrin. CARAGIALE O. III 257. Ce gindea copilul cu mintea lui naiva... o preocupa zile intregi. EMINESCU N. 41. Autorul spune cu o mirare naiva k a gasit sub un munte o fintina frumoasa. RUSSO S. 41. ◊ (Adverbial) Se bucura naiv cind Ana Lipan veni sa se asheze alaturi. C. PETRESCU C. V. 195. Intreba naiv povestea ceva shi mai naiv cu glasul ei de violina. IBRAILEANU A. 135.

NAÍV A adj. 1. Simplu increzator; candid; sincer neprefacut. ◊ Arta naiva = arta cu trasaturi artizanale shi populare caracterizata prin enumerarea shi descrierea minutzioasa intuitiva a lucrurilor fiintzelor etc. asha cum se impun ele atentziei imediate a artistului. 2. (Peior.) Simplist prostutz; copilaresc. // s.m.pl. Pictori care ignoreaza perspectiva legile proportziilor shi ale compozitziei etc. [Pron. naiv. / < fr. naïf cf. lat. nativus natural innascut].

NAÍV A I. adj. (shi adv. s. m. f.) 1. natural candid ingenuu; sincer neprefacut. 2. fara experientza credul inocent. ♦ arta ~a = arta cu trasaturi artizanale shi populare caracterizata prin enumerarea shi descrierea minutzioasa intuitiva a lucrurilor fiintzelor etc. 3. (peior.) simplist prostutz; copilaresc. II. s. m. pl. pictori care ignoreaza perspectiva legile proportziilor shi ale compozitziei etc. (< fr. naïf)

NAÍV ~a (~i ~e) shi adverbial 1) Care vadeshte sinceritate shi curatzenie morala; ingenuu; candid; inocent. 2) Care crede cu ushurintza orice; credul; inocent. 3) Care manifesta o viziune copilareasca; lipsit de seriozitate; copilaros; neserios; infantil; pueril. Intrebari ~e. /<fr. naïf

naiv a. 1. care vorbeshte cu simplitate: copilul e naiv; 2. care spune cam nerozeshte k ar fi mai bine sa taca. ║ n. ceeace este naiv (in arte shi literatura).

* naív a adj. (fr. naif d. lat. nativus nativ; it. sp. nativo). Natural ingenuŭ fara artificiĭ: copiiĭ is naivĭ vorba naiva. Care arata adevaru natura: stil naiv. Credul fara experientza cam prost: naiv raspuns naiv. A face pe naivu a te preface naiv. Adv. Cu naivitate.

naív adj. m. pl. naívi; f. naíva pl. naíve

naív adj. m. pl. naívi; f. sg. naíva pl. naíve

NAÍV adj. 1. v. ingenuu. 2. credul prost (inv. in Transilv. Ban. shi Olt.) lud (fam.) fraier. (Ai fost ~ shi lai crezut.) 3. v. copilaresc.

NAIV adj. 1. candid credul ingenuu inocent neshtiutor. (Un copil ~.) 2. credul prost (inv. in Transilv. Ban. shi Olt.) lud (fam.) fraier. (Ai fost ~ shi lai crezut.) 3. copilaresc infantil pueril. (Gesturi ~.)

Naiv ≠ banuitor

naív (naíva) adj. Ingenuu. Fr. naïf cu fonetismul f. naïve. Der. naivitate s. f. din fr. naïveté.

NAIVA SHI SENTIMENTALA sintagma prin care Fr. Schiller (in eseul „Despre poezia naiva shi sentimentala”) a distins poezia clasica definita prin unitatea organica cu natura (Homer Shakespeare Goethe) de cea romantica (moderna) care exprima ruptura dramatica de natura.

OM NAIV balamut baiat de baiat baltaretz blambete bleaha bleg boblete bolovan botanist bourar branzoi budala bulache Bula cajbec candelist caracuda casca carnat cartzan ceacar cealapatiu ciuflex clift de shmotru cocarja coco fanache fazan fleng fletz fraier frasanaie gasca buna de jumulit gioabla goglet gorobete gulie gushter gutufan gutuie hantiriu husan husan de balta husan de gara husen juvete lacrima lanolina leushtean moaca mocamete mocan mocangiu nepot pampalache papagal padurean paduretz patlagea partzait pifan plutash popandau ratan shlob tarlan tarla turcafletz tzatzar tzutzer utzupan zarzavagiu.