NAÍV A naivi e adj. (Despre oameni shi despre tot ce tzine de natura omului) Care denota simplitate credulitate candoare provenite din lipsa de experientza (uneori shi de inteligentza); sincer neprefacut. V. candid inocent credul. Profita de bunacredintza a naivului batrin. CARAGIALE O. III 257. Ce gindea copilul cu mintea lui naiva... o preocupa zile intregi. EMINESCU N. 41. Autorul spune cu o mirare naiva k a gasit sub un munte o fintina frumoasa. RUSSO S. 41. ◊ (Adverbial) Se bucura naiv cind Ana Lipan veni sa se asheze alaturi. C. PETRESCU C. V. 195. Intreba naiv povestea ceva shi mai naiv cu glasul ei de violina. IBRAILEANU A. 135.