13 definitzii pentru credul
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CREDÚL A creduli e adj. Care crede prea ushor fara a cerceta mai de aproacare se increde lesne in cineva sau in ceva. Din fr. crédule lat. credulus.
CREDÚL A creduli e adj. Care crede prea ushor fara a cerceta mai de aproacare se increde lesne in cineva sau in ceva. Din fr. crédule lat. credulus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
credul ~a [At: (a. 1789) IORGA S. D. XII 123 / Pl: ~e / E: lat credulus] 12 smf a (Persoana) care crede cu ushurintza fara a verifica. 34 smf a (Persoana) care se increde cu ushurintza in ceva sau in cineva. 5 sns (Inv; csnz) Tip de stofa Si: creditor (14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CREDÚL A creduli e adj. Care crede prea ushor fara a cerceta mai de aproape; care se increde lesne in cineva sau in ceva. V. naiv. El credul se ridica sa plece. BASSARABESCU V. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CREDÚL A adj. Care crede prea ushor se increde ushor in cineva sau ceva. [Cf. fr. crédule lat. credulus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CREDÚL A adj. (shi s.) care crede prea ushor se increde ushor in cineva sau ceva; naiv. (< fr. crédule lat. credulus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
CREDÚL ~a (~i ~e) Care crede cu ushurintza orice; naiv. /<fr. crédule lat. credulus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
credul a. care crede lesne tot cei se spune.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*crédul a adj. (lat. crédulus). Lesne crezator care crede lesne ceĭa de aude increzator. Fals úl (dupa fr. crédule).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
credúl adj. m. pl. credúli; f. credúla pl. credúle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
credúl adj. m. pl. credúli; f. sg. credúla pl. credúle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CREDÚL adj. 1. v. naiv. 2. candid ingenuu inocent naiv neshtiutor. (O fiintza ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CREDUL adj. 1. naiv prost (inv. in Transilv. Ban. shi Olt.) lud (fam.) fraier. (Dacai fost ~ shi lai crezut!) 2. candid ingenuu inocent naiv neshtiutor. (O fiintza ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Credul ≠ banuitor
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
credul, credulaadjectiv
- 1. Care crede prea ushor fara a cerceta mai de aproacare se increde lesne in cineva sau in ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- El credul se ridica sa plece. BASSARABESCU V. 5. DLRLC
-
etimologie:
- crédule DEX '09 DEX '98 DN
- credulus DEX '09 DEX '98 DN