14 definitzii pentru miraculos
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MIRACULÓS OÁSA miraculoshi oase adj. 1. Care este produs printrun miracol; supranatural; uimitor extraordinar. ♦ (Substantivat n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme shi legende. 2. Care face minuni care produce efecte exceptzionale. Din fr. miraculeux lat. miraculosus a um.
MIRACULÓS OÁSA miraculoshi oase adj. 1. Care este produs printrun miracol; supranatural; uimitor extraordinar. ♦ (Substantivat n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme shi legende. 2. Care face minuni care produce efecte exceptzionale. Din fr. miraculeux lat. miraculosus a um.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
miraculos ~oasa [At: NEGULICI / Pl: ~oshi ~oase / E: fr miraculeux lat miraculosus a um] 12 s a (Fenomen intamplare etc.) care este sau pare a fi rezultatul unui miracol Si: extraordinar minunat uimitor. 3 av In mod miraculos. 4 sms Totalitate a elementelor supranaturale din basme shi legende. 5 a Care are efecte exceptzionale. 6 a Care face minuni Si: minunat (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MIRACULÓS OÁSA miracidoshi oase adj. Uimitor extraordinar minunat; (in superstitzii shi basme) supranatural. Aici la fereastra lui... se intimpla un lucru miraculos. SEBASTIAN T. 365. Iar pe ierburile stepei un palat miraculos il vei face k prin farmec dintro data sa rasara. MACEDONSKI O. I 30. ♦ Care face minuni. Colonelul ridica la lumina paharul cu piciorul inalt tzinindul intre degetele grase cu o luareaminte shi o induioshare de savant examinind un elixir miraculos. C. PETRESCU I. I 5. ♦ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme shi legende. Este cunoscuta inclinarea pentru miraculos pentru neobishnuit a micului cititor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MIRACULÓS OÁSA adj. Supranatural minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor uluitor extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin in basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux lat. miraculosus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
MIRACULÓS OÁSA adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat uimitor extraordinar. 2. cu efecte exceptzionale care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin in basme shi legende. (< fr. miraculeux lat. miraculosus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
MIRACULÓS ~oása (~óshi ~oáse) 1) Care tzine de miracol; propriu miracolului. Interventzie ~oasa. 2) Care provoaca admiratzie; cu efecte extraordinare shi imprevizibile. /<fr. miraculeux lat. miraculosus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
miraculos a. minunat.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*miraculós oása adj. (lat. miraculosus). Minunat uĭmitor. Adv. In mod minunat.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
miraculós adj. m. pl. miraculóshi; f. miraculoása pl. miraculoáse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
miraculós adj. m. pl. miraculóshi; f. sg. miraculoása pl. miraculoáse
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
miraculos.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MIRACULOS adj. 1. fabulos fantastic legendar mitic supranatural (inv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. magic. (Efect ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Miraculos ≠ natural
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
miraculos, miraculoasaadjectiv
- 1. Care este produs printrun miracol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: extraordinar fantastic magic minunat supranatural uimitor uluitor antonime: natural
- Aici la fereastra lui... se intimpla un lucru miraculos. SEBASTIAN T. 365. DLRLC
- Iar pe ierburile stepei un palat miraculos il vei face k prin farmec dintro data sa rasara. MACEDONSKI O. I 30. DLRLC
- 1.1. Totalitatea elementelor supranaturale din basme shi legende. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Este cunoscuta inclinarea pentru miraculos pentru neobishnuit a micului cititor. DLRLC
-
-
- 2. Care face minuni care produce efecte exceptzionale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Colonelul ridica la lumina paharul cu piciorul inalt tzinindul intre degetele grase cu o luareaminte shi o induioshare de savant examinind un elixir miraculos. C. PETRESCU I. I 5. DLRLC
-
etimologie:
- miraculeux DEX '09 DEX '98 DN
- miraculosus a um DEX '09 DEX '98 DN