uimitor ~oare av a [At: CANTEMIR IST. 61 / Pl: ~i ~oare / E: uimi + tor] (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prepozitzia „de” exprima ideea de superlativ absolut) 12 (Intrun mod) care provoaca o mare (shi neashteptata) mirare Si: surprinzator uluitor (12) tulburator. 34 (Intrun mod) care starneshte admiratzie Si: surprinzator uluitor (34) tulburator. 56 (Intrun mod) care impresioneaza profund Si: surprinzator uluitor (56) tulburator.

UIMITÓR OÁRE uimitori oare adj. Care uimeshte (prin calitatzile sau valoarea ce are); surprinzator uluitor. Eminescu avea cunoshtintze uimitoare in ceea ce priveshte literatura universala. L. ROM. 1953 nr. 1 46. ♦ Minunat admirabil extraordinar. Un biet vataf de curte... El a vazut castelul in vremuri uimitoare. MACEDONSKI O. I 23. Acteon... a cutezat sashi desfateze vederile cu uimitoarea privelishte a castei zeitze scaldinduse in piriu. ODOBESCU S. III 56.

UIMITÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care uimeshte; care produce mirare. 2) Care impresioneaza prin ceva fara asemanare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor

uimitor a. care uimeshte: frumusetze uimitoare.

uĭmitór oáre adj. Care te uĭmeshte: o frumusetza uĭmitoare. Adv. Uĭmitor de frumoasa.

uimitór adj. m. pl. uimitóri; f. sg. shi pl. uimitoáre

uimitór adj. m. pl. uimitóri; f. sg. shi pl. uimitoáre

UIMITÓR adj. 1. consternant naucitor stupefiant surprinzator uluitor. (Sa intamplat un lucru ~.) 2. frapant izbitor surprinzator shocant (livr.) sesizant. (O asemanare ~oare.) 3. ametzitor naucitor uluitor (pop.) zapacitor (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.

UIMITOR adj. 1. stupefiant surprinzator uluitor. (Sa intimplat un lucru ~.) 2. frapant izbitor surprinzator shocant (livr.) sesizant. (O asemanare ~.) 3. ametzitor naucitor uluitor (pop.) zapacitor. (Un ritm ~.) 4. colosal enorm exceptzional extraordinar fabulos fantastic fenomenal formidabil gigantic grozav imens infinit neauzit nebun negrait neinchipuit nemaiauzit nemaicunoscut nemaiintilnit nemaipomenit nemaivazut nesfirshit nespus teribil uluitor unic uriash (livr.) mirabil (inv.) manin necrezut (fig. ) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)