supranatural ~a [At: 1859 ISIS 142¹/4 / Pl: ~i ~e / E: supra¹ + natural cf fr surnaturel] 1 a Care este mai presus de fortzele shi legile naturii sau in contradictzie cu acestea Si: imaterial. nefiresc nematerial nepamantean nepamantesc suprafiresc. 2 a Care nu poate fi explicat in mod natural prin ratziune. 3 a Care este atribuit unor fortze miraculoase Si: fabulos (2) fantastic (6) legendar miraculos mitic (inv) surnatural (ivr) supernatural. 4 s Care pare mai presus de legile naturii. 5 a (Fig) Care este neobishnuit ieshit din comun Si: exceptzional (5) extraordinar (3) fara seaman. 6 a (Rar) Care depasheshte dimensiunile naturale obishnuite.

SUPRANATURÁL A supranaturali e adj. (In conceptziile mistice) Care pare mai presus de fortzele shi de legile naturii sau impotriva acestor legi shi care (neputind fi explicat) este atribuit unor fortze miraculoase. Materialismul filozofic... ne da o imagine justa a lumii inconjuratoare ne prezinta lumea asha cum este ea fara nici un adaus strain «supranatural». LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 106. SHtiu ce ar vrea toata lumea... Cu mintea lui... sa inlocuiasca tunurile mitralierele sa redea curaj soldatzilor sa rastoarne situatzia k o prezentza supranaturala. CAMIL PETRESCU U. N. 421. ◊ (Substantivat) Supranaturalul e explicat acum prin simpla manifestare a unor legi naturale. MARINESCU P. A. 46. ♦ Fara seaman extraordinar exceptzional. Acum shtiu k totzi contemporanii lui Napoleon nu erau oameni supranaturali asha cum mii aratau cartzile erau numai nishte oameni necajitzi. C. PETRESCU I. II 64.

SUPRANATURÁL A adj. (Despre fenomene fiintze etc.; in conceptziile mistice) Care se pretinde k ar fi mai presus de fortzele shi de legile naturii shi impotriva lor; care nu sar putea explica in mod obishnuit in mod natural; miraculos fantastic. ♦ Extraordinar exceptzional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra + natural dupa fr. surnaturel].

SUPRANATURÁL A I. adj. (despre fenomene fiintze etc.) care pare mai presus de fortzele shi de legile naturii shi impotriva lor; care nu sar putea explica in mod obishnuit natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin miraculos fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (dupa fr. surnaturel)

SUPRANATURÁL ~a (~i ~e) 1) Care este de origine divina. 2) Care este mai presus de natura shi de legile ei; care exista in afara naturii; inexplicabil prin realitatea naturala perceputa prin simtzuri. 3) shi substantival Care depasheshte capacitatea de intzelegere a omului; incapabil de a fi cuprins de mintea omului. 4) Care este inexplicabil shi de proportzii prea mari pentru lucrurile shi fiintzele naturale. Frumusetze ~a. /supra + natural

supranatural a. 1. care e mai presus de puterile naturei; 2. ce nu se poate cunoashte prin ratziune ci prin credintza; adevar supranatural; 3. fig. extraordinar: geniu supranatural. ║ n. ceea ce este supranatural.

*supranaturál a adj. (dupa fr. surnaturel). Maĭ pe sus de fire peste puterea naturiĭ: putere supranaturala. Care nu se poate afla pin ratziune ci pin credintza: adevarurĭ supranaturale. Fig. Extraordinar: geniŭ supranatural. S. n. Lucru supranatural. Adv. In mod supranatural.

+supranatural² (desp. supra) s. n.

supranaturál (supra) adj. m. pl. supranaturáli; f. supranaturála pl. supranaturále

supranaturál adj. (sil. pra) → natural

SUPRANATURÁL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. v. fantastic. 3. imaterial nematerial nepamantean nepamantesc. (Element ~.)

SUPRANATURAL adj. 1. (rar) suprafiresc. (Un fenomen ~.) 2. fabulos fantastic legendar miraculos mitic (inv.) surnatural. (Personaje ~.) 3. imaterial nematerial nepamintean nepamintesc. (Element ~.)