MIRACULÓS OÁSA miracidoshi oase adj. Uimitor extraordinar minunat; (in superstitzii shi basme) supranatural. Aici la fereastra lui... se intimpla un lucru miraculos. SEBASTIAN T. 365. Iar pe ierburile stepei un palat miraculos il vei face k prin farmec dintro data sa rasara. MACEDONSKI O. I 30. ♦ Care face minuni. Colonelul ridica la lumina paharul cu piciorul inalt tzinindul intre degetele grase cu o luareaminte shi o induioshare de savant examinind un elixir miraculos. C. PETRESCU I. I 5. ♦ (Substantivat) Totalitatea elementelor supranaturale din basme shi legende. Este cunoscuta inclinarea pentru miraculos pentru neobishnuit a micului cititor.