metoda sf [At: (a. 1757) CAT. MAN. II 337 / V: (iuz) metod (S shi: method Pl: ~uri) sn (inv) ~toada sf methodos sn / Pl: ~de / E: ngr μέθοδος lat methodus ger Methode fr méthode] 1 (Inv; shis cartea ~ului) Manual care cuprinde reguli shi principii normative pentru invatzarea sau pentru practicarea unei discipline a unei arte etc. Si: metodica (3). 2 Mod organizat disciplinat sistematic de lucru de gandire. 3 Alcatuire desfashurare sistematica a unei lucrari Si: sistem. 4 (Ilav) Cu ~ Metodic (1). 5 (Imp) Metodologie (2). 6 Procedeu sau ansamblu de procedee folosite in realizarea unui scop Si: sistem. 7 Maniera de a proceda Si: tactica.

METÓDA metode s. f. 1. Procedeu mod sistem ratzional folosit pentru realizarea unui lucru sau atingerea unui scop. Mihai Zaharia descrise pe scurt noua metoda intrebuintzata de brigada sa pentru filtrarea motorinei. MIHALE O. 200. Cu oamenii mei insa eu am metodele mele incercate. REBREANU R. II 14. ◊ Metoda de comanda v. comanda. Loc. adv. Cu metoda = sistematic metodic. Lucrarea din afara urmeaza cu metoda shi staruintza. CARAGIALE O. I 292. ♦ Totalitatea procedeelor practice folosite la predarea unei discipline. Se aplica noi metode in invatzamint. ♦ Manual in care se cuprind regulile de invatzare a unei limbi sau a unui instrument muzical. Metoda de vioara. 2. Modul de a privi realitatea modul de a studia de a cerceta fenomenele naturii shi ale societatzii. Oamenii de shtiintza sovietici... experimenteaza metode noi in shtiintza medicala. STANCU U.R.S.S. 127. Vina multor gresheli in ce priveshte gasirea cauzelor hotaritoare ale pesimismului sta in metodele greshite intrebuintzate pentru cautarea acestor cauze. GHEREA ST. CR. II 294. Metoda comparativa v. comparativ. Varianta: metód (ANGHEL PR. 29 GHICA A. 683) s. n.

METÓDA s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul carora se preda o shtiintza o disciplina. ♦ Manual care contzine principiile de invatzare a unei limbi a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia de a cerceta fenomenele naturii shi ale societatzii. [< germ. Methode fr. méthode lat. gr. methodos < gr. meta dupa hodos cale].

METÓDA s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul carora se preda o shtiintza o disciplina. ◊ manual care contzine principiile de invatzare a unei limbi a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia de a cerceta fenomenele naturii shi societatzii. (< fr. méthode lat. methodus gr. methodos germ. Methode)

METÓDA ~e f. 1) Mod de cercetare de cunoashtere shi de transformare a realitatzii. 2) Ansamblu de procedee folosite in vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodica. 4) Mod de a actziona pentru a atinge un anumit scop; maniera; modalitate; procedeu; mijloc. [G.D. metodei] /<fr. méthode lat. methodus germ. Methode

metoda f. 1. modul de a spune de a face de a instrui ceva dupa principii anumite shi cu oarecare ordine: opera facuta cu metoda; 2. titlul unei cartzi elementare: metoda de limba engleza; 3. apucaturi particulare: fiecare urmeaza dupa metoda sa.

metod sn vz metoda

*metód n. pl. oade shi metóda saŭ (maĭ rar) metoáda f. pl. e (fr. méthode f. it. método lat. méthodus f. d. vgr. méthodos f. d. metá cu shi ῾odós drum. V. epis ex peri shi sinod). Sistema mers sistematic k sa ajungĭ la un scop: a proceda cu metoda. Mod de a lucra: fiecare cu metoda luĭ. Fil. Mers ratzional al spirituluĭ p. a ajunge la descoperirea adevaruluĭ: Descartes a scris o mareatza opera despre metoda. Metoda carte cu elementele uneĭ shtiintze saŭ arte: metoda de invatzat o limba metoda de piano.

metóda s. f. g.d. art. metódei; pl. metóde

metóda s. f. g.d. art. metódei; pl. metóde

metoda

metoda de.

METÓDA s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. procedeu. 4. sistem. (O lucrare vadind lipsa de ~.) 5. v. metodologie. 6. v. metodica.

METODA s. 1. calc chip fel forma maniera mijloc mod modalitate posibilitate procedare procedeu procedura putintza sistem (reg.) cap modru (inv.) manopera marsha mediu mijlocire. (Alta ~ de a rezolva o problema.) 2. fel maniera mod stil. (~ de lucru a cuiva.) 3. (TEHN.) procedeu sistem solutzie. (~ de turnare.) 4. sistem. (O lucrare vadind lipsa de ~.) 5. metodologie. (A aplica o noua ~.) 6. metodica. (~ pentru predarea unei limbi straine.)

METÓDA s. f. (< fr. méthode germ. Methode lat. gr. methodos < meta „dupa” + hodos „cale”): mod organizat de a studia fenomenele de limba; totalitatea procedeelor folosite in cercetarea unei limbi. ◊ ~ comparativistorica: m. de cercetare care consta in compararea faptelor similare din limbi care deriva din aceeashi limba de baza. Ea este folosita in reconstituirea limbii de baza (comune) atunci cand pentru aceasta nu exista texte k in cazul limbii indoeuropene comune shi a straromanei (a protoromanei) sau pentru studierea evolutziei formelor din limbile derivate atunci cand pentru limba de baza exista texte k in cazul limbilor romanice. Aplicarea ei in studiul evolutziei limbilor inrudite este conditzionata de existentza a doua trasaturi ale acestor limbi: a) aspectul complexului sonor al cuvintelor nu e determinat de sensul acestuia; b) regularitatea schimbarilor fonetice. M. comparativistorica a fost folosita intaia oara in primul sfert al secolului al XIXlea in mod independent de catre lingvishtii germani Franz Bopp shi Iacob Grimm shi de lingvistul danez Rasmus Kristian Rask in lucrarile lor despre limbile germanice sanscrita greaca shi latina. Dupa ei lingvistul shi filologul german Friedrich Diez a folosito in studierea limbilor romanice iar lingvistul shi filologul rus Alexandru Hristoforovici Vostokov in studierea limbilor slave. Aceasta m. a ramas pana astazi principala m. de cercetare lingvistica shi numai datorita aplicarii ei lingvistica a devenit o shtiintza. ◊ ~ geografiei lingvistice: m. de cercetare a fenomenelor de limba prin stabilirea pe baza de anchete pe teren a ariilor de raspandire in care se incadreaza. A fost folosita pentru prima oara de catre lingvistul german G. Wenker la sfarshitul secolului al XIXlea (1881) in alcatuirea unui atlas lingvistic al limbii germane (Sprachatlas von Nord und Mitteldeutsch) cu scopul de a demonstra existentza granitzelor dialectale asha cum preconizasera neogramaticii. El sa folosit de anchete prin corespondentza shi de chestionare mai ales fonetice. In ciuda lipsurilor a reushit sa demonstreze tocmai contrariul: k nu exista granitze dialectale limite precise intre graiuri. In primul deceniu al secolului al XXlea m. a fost mult imbunatatzita de catre lingvistul francez Jules Gilliéron (18541926) in alcatuirea Atlasului lingvistic al Frantzei (Atlas linguistique de la France) intre 19021910 in colaborare cu Edmond Edmont. Din materialele adunate pentru atlas Gilliéron a tras urmatoarele concluzii valabile shi pentru studiul altor limbi: a) o inovatzie lingvistica porneshte dintrun punct oarecare al teritoriului unei tzari shi se raspandeshte treptat aproximativ circular pe suprafetze variabile; b) ariile laterale (marginale sau periferice) ale punctului din care porneshte inovatzia lingvistica au shansa de a evita aceasta inovatzie; c) ariile laterale pastreaza fazele anterioare ale limbii (pronuntzarea cuvintele sau formele gramaticale vechi) prin aceasta avand un caracter conservator arhaic; d) una din cauzele principale ale disparitziei cuvintelor este omonimia; e) isoglosele liniile care arata pe harta lingvistica limitele aproximative ale raspandirii unui fenomen de limba nu se suprapun ci se intretaie deci nu exista granitze absolute intre dialecte; f) unele cuvinte migreaza dintro zona in alta; g) este necesar k fiecare fapt de limba sa fie studiat separat deoarece fiecare ishi are istoria lui. Pe buna dreptate el a fost socotit „creatorul geografiei lingvistice” lucrarea lui atragand atentzia tuturor marilor lingvishti din Europa. Astfel m. geografiei lingvistice a fost adoptata shi folosita de lingvistul francez Antoine Meillet (18661936) shi de lingvistul italian Matteo Bartoli (18731946). Sub influentza atlasului intocmit de Gilliéron in multe tzari sa initziat munca de elaborare a atlaselor lingvistice. Au aparut astfel: Atlasul lingvistic al limbii italiene (in 8 volume) sub conducerea romanishtilor elvetzieni Karl Jaberg (18771958) shi Jakob Jud (18821952) intre 19191928; Atlasul lingvistic shi etnografic italian al Corsicei (in 10 volume) sub conducerea lingvistului Gino Bottiglioni intre 19331942; Atlasul lingvistic al limbii ruse (un singur volum) sub conducerea lingvishtilor F. P. Filin shi M. D. Maltzev intre 19361940; Atlasul lingvistic al limbii ruse (proiectat in 13 volume primul aparand sub conducerea lui R. I. Avanesov in 1957) etc. Pentru limba romana au folosit m. geografiei lingvistice: lingvistul german G. Weigand (18601930) in alcatuirea primului atlas lingvistic al limbii romane Lingvistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets Leipzig 18981909; I.A. Candrea in proiectul pentru alcatuirea unui atlas lingvistic al Banatului in legatura cu care a publicat un studiu teoretic insotzit de cateva hartzi (1924); Muzeul limbii romane in alcatuirea Atlasului lingvistic roman inceput in 1921 1922 shi Institutul de lingvistica din Cluj care a continuat publicarea acestui atlas (ALR I Vol. I shi ALRM I Vol. I aparute in 1938 iar ALR I Vol. II shi ALRM I Vol. II aparute in 1942 toate sub conducerea lui Sever Pop; ALR II Vol. I shi ALRM II Vol. I aparute in 1940 sub conducerea lui Emil Petrovici; ALR II Vol. II shi III (1956) IV (1961) shi ALRM II Serie noua Vol. I aparute in 1956 sub conducerea lui Emil Petrovici shi I. Patrutz; ALR II Serie noua Vol. I shi II (1956) III (1961) IV (1965) V (1966) VI (1969) shi VII (1972) aparute sub redactzia lui Emil Petrovici shi I. Patrutz; Micul atlas lingvistic roman Partea II (ALRM II) Serie noua Vol. II shi III (1967) sub redactzia lui Emil Petrovici iar Vol. IV (1981) sub redactzia lui I. Patrutz; Texte dialectale Suplement la ALR II aparute in 1943 la Sibiu shi Leipzig sub conducerea lui Emil Petrovici etc.; lingvishtii clujeni S. Pushcariu E. Petrovici D. Macrea I. Patrutz shi R. Todoran in elaborarea unor studii fonetice de vocabular shi de repartitzie a graiurilor dacoromane; lingvishtii bucureshteni B. Cazacu Teofil Teaha Ion Ionica shi Valeriu Rusu in elaborarea shi publicarea Noului atlas lingvistic roman pe regiuni (NALR) Oltenia I (1967) II (1970) III (1974) IV (1980) V (1984) a Textelor dialectale. Oltenia (1967) Muntenia I (1973) II (1975) shi III (1986); lingvishtii clujeni Petru Neiescu Gr. Rusu shi Ionel Stan in elaborarea shi publicarea NALR. Maramuresh I (1969) II (1971) III (1973); lingvishtii clujeni Gr. Rusu Viorel Bidian shi Dumitru Loshontzi in elaborarea shi publicarea NALR. Transilvania I (1993); lingvishtii moldoveni Stelian Dumistracel Doina Hreapca shi IonHoria Barleanu in elaborarea shi publicarea NALR. Moldova shi Bucovina I (1987) shi a Textelor dialectale din aceeashi zona (1993); lingvishtii banatzeni sub conducerea lui Petru Neiescu in elaborarea shi publicarea NALR. Banat I (1980) etc. Pe langa atlasele shi textele dialectale amintite trebuie sa mai mentzionam shi numeroasele monografii lingvistice asupra unor dialecte (subdialecte) shi graiuri (mai ales) romaneshti in elaborarea carora sa folosit de asemenea m. amintita: Graiul din TZara Oashului (in Buletinul Societatzii de filologie II Bucureshti 1907) de I.A. Candrea; Graiul din TZara Hatzegului Bucureshti 1915 de Ovid Densusianu; Graiul din TZara Oltului (in „Grai shi suflet” I 1924 pp. 107139) de G. SHerban Cornila; Graiul shi folklorul Maramureshului Bucureshti 1925 de Tache Papahagi; TZinutul Vrancei Bucureshti 1930 de I. Diaconu; Graiul putnean (in „Ethnos” 1941 I p. 91 shi urm.) de Iorgu Iordan; Graiul de pe valea Crishului Negru Bucureshti 1961 de Teofil Teaha; Graiul etnografia shi folclorul zonei Chioar Baia Mare 1983 coordonatori: Gheorghe Pop shi Ion Chish SHter etc. M. geografiei lingvistice a permis cunoashterea mai amanuntzita shi mai exacta a faptelor de limba caci cercetarea atenta a modului in care pronuntzarile cuvintele shi formele gramaticale se propaga de la un punct la altul ne ajuta sa patrundem mai adanc in mecanismul evolutziei limbii. ◊ ~ de ancheta: ansamblu de procedee prin care un anchetator obtzine culege shi inregistreaza pe teren datele necesare descrierii unui grai subdialect sau dialect. Fazele preliminare momentului aplicarii acesteia sunt: fixarea scopului cercetarii shi a tipului de lucrare ce urmeaza a fi realizata in urma anchetei; alegerea localitatzii shi a informatorului pe baza unor criterii dinainte stabilite etc. M. de ancheta are in vedere doua etape ale cercetarii pe teren: stimularea dirijata prin chestionar a informatorului shi inregistrarea informatziei. Ea poate fi: directa (cand dialectologul inregistreaza datele obtzinute la fatza locului) sau prin corespondentza (cand dialectologul inregistreaza datele obtzinute ulterior anchetei); monografica (cand se descrie graiul subdialectul sau dialectul in ansamblu) sau a geografiei lingvistice (v. mai inainte). Sarcina fundamentala a dialectologului este k in spiritul m. de ancheta sa culeaga cu rabdare faptele de pe teren sa le clasifice metodic shi sa le interpreteze corect. ◊ ~ foneticii instrumentale: m. care presupune folosirea mijloacelor mecanice perfectzionate pentru inregistrarea vorbirii oamenilor in vederea cercetarilor lingvistice. Creatorul acestei metode este abatele francez Jean Pierre Rousselot (18461924). Ea a permis cunoashterea mult mai amanuntzita shi mai exacta a modului de pronuntzare a sunetelor (nici un cuvant nu este pronuntzat la fel de doi vorbitori; nici un vorbitor nu poate pronuntza de doua ori la fel acelashi cuvant etc.). Printre lingvishtii romani care au acceptat shi au folosit m. foneticii instrumentale se numara Sextil Pushcariu (18771948) Alexandru Rosetti Emil Petrovici Andrei Avram Emanuel Vasiliu etc. ◊ ~ reconstrúctziei: m. care vizeaza reconstruirea unei limbibaza pornind de la trasaturile comune ale limbilor derivate din aceasta. A fost folosita pentru prima data in determinarea trasaturilor indoeuropenei comune de catre lingvistul german August Schleicher (18211868) care ia stabilit shi principiile fundamentale. M. reconstructziei presupune obligatoriu comparatzia istorica. ◊ ~ statística; m. folosita in lingvistica contemporana (matematica sau aplicata); ea presupune cercetarea limbii cu mijloace matematice cercetarea aspectelor algebrice cantitative shi formale ale fenomenelor de limba in vederea folosirii lor in traducerea automata. Prin folosirea m. statistice se urmareshte stabilirea frecventzei a modului de distributzie shi a importantzei care o au in limba cuvintele shi alte elemente de ordin lingvistic (v. shi gramática lingvística).

METODA ENGLEZULUI masura extrema luata de un instructor de zbor constand in aplicarea unei lovituri cu un obiect contondent in capul elevului crispat pe mansha care pericliteaza in acest mod securitatea zborului.

METODA SMULGERII mod prin care se efectuau lansari din avioane pilotul deschizand parashuta in timpul zborului fiind smuls de aceasta din avion.

METODA DE NAVIGATZIE AERIANA mod teoretic recomandat de asigurare a deplasarii in zbor. Cele mai importante metode de navigatzie aeriana sunt: metoda navigatziei observate (cuprinde ansamblul procedurilor pentru urmarea unui traiect aerian determinat de doua sau mai multe puncte precum shi aflarea pozitziei aeronavei prin compararea reperelor de la sol cu o harta direct cu ochiul liber sau cu instrumente optice adecvate acestui scop oferind avantajul sigurantzei pozitziei aeronavei prin identificarea reperelor) metoda navigatziei estimate (ansamblul procedurilor pentru urmarea unui traiect aerian stabilit intre doua sau mai multe puncte shi determinarea pozitziei aeronavei cu ajutorul indicatziilor instrumentelor de ord shi a calcului fara a se face referire la reperele de pe sol) metoda navigatziei radioelectrice (utilizeaza posibilitatzile electronicii pentru determinarea elementelor necesare deplasarii pe un traiect aerian putand fi „de bord” cand elementele se determina cu ajutorul mijloacelor aflate la bordul areonavei sau „de sol” daca elementele se determina cu ajutorul mijloacelor aflate la sol) metoda navigatziei astronomice (ansamblul procedurilor care asigura determinarea pozitziei aeronavei shi urmareshte un traiect determinat prin observarea ashtrilor cereshti cu ajutorul unor instrumente specializate in acest scop) metoda navigatziei inertziale (permite determinarea pozitziei aeronavei shi urmarirea unui traiect stabilit prin doua sau mai multe puncte exprimate in coordonate geografice pe baza informatziilor dobandite de fortzele de acceleratzie care actzioneaza asupra celor trei axe ale avionului) metoda navigatziei izobarice (utilizata in zborurile la mare inaltzime deasupra oceanelor shi permite controlul aeronavei in directzie prin determinarea derivei acesteia shi deci a drumului real urmat din inaltzimea citita la altimetrul barometric shi radioaltimetru). Precizia cea mai mare in realizarea zborului o prezinta navigatzia inertziala cat shi cea radioelectrica.