METODOLOGÍE, metodologii, s. f. 1. Parte a filosofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.

metodologie sf [At: MAIORESCU, L. 103 / Pl: ~ii / E: fr méthodologie] 1 Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor folosite în știința modernă. 2 Ansamblu al metodelor de cercetare folosite într-o anumită știință Si: (imp) metodă (5).

METODOLOGÍE s. f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.

METODOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă de metodele cercetării științifice; totalitatea procedeelor, a metodelor de cercetare folosite într-o știință.

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu].

METODOLOGÍE s. f. 1. parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. ansamblul metodelor de cercetare într-o anumită știință. (< fr. méthodologie)

METODOLOGÍE f. 1) Compartiment al filozofiei care se ocupă cu studiul metodelor de cercetare proprii unei științe. 2) Metodă de cunoaștere caracterizată printr-un grad maxim de generalizare. /<fr. méthodologie

metodologie f. partea științei ce se ocupă cu metoda.

*metodologíe f. (d. metodă și -logie). Metodică, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ.

!metodologíe s. f., art. metodología, art. metodologíei; (tipuri) pl. metodologíi, art. metodologíile

metodologíe s. f., art. metodología, g.-d. metodologíi, art. metodologíei

METODOLOGÍE s. metodă. (A aplica o nouă ~.)

METODOLOGIE s. metodă. (A aplica o nouă ~.)

METODO- „cale, metodă”. ◊ gr. methodos „drum, mijloc” > fr. méthodo-, germ. id., engl. id. > rom. metodo-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., parte a filozofiei avînd ca obiect analiza metodelor folosite în știința modernă; sin. știință și teorie despre metodă.