METÓDA s. f. (< fr. méthode germ. Methode lat. gr. methodos < meta „dupa” + hodos „cale”): mod organizat de a studia fenomenele de limba; totalitatea procedeelor folosite in cercetarea unei limbi. ◊ ~ comparativistorica: m. de cercetare care consta in compararea faptelor similare din limbi care deriva din aceeashi limba de baza. Ea este folosita in reconstituirea limbii de baza (comune) atunci cand pentru aceasta nu exista texte k in cazul limbii indoeuropene comune shi a straromanei (a protoromanei) sau pentru studierea evolutziei formelor din limbile derivate atunci cand pentru limba de baza exista texte k in cazul limbilor romanice. Aplicarea ei in studiul evolutziei limbilor inrudite este conditzionata de existentza a doua trasaturi ale acestor limbi: a) aspectul complexului sonor al cuvintelor nu e determinat de sensul acestuia; b) regularitatea schimbarilor fonetice. M. comparativistorica a fost folosita intaia oara in primul sfert al secolului al XIXlea in mod independent de catre lingvishtii germani Franz Bopp shi Iacob Grimm shi de lingvistul danez Rasmus Kristian Rask in lucrarile lor despre limbile germanice sanscrita greaca shi latina. Dupa ei lingvistul shi filologul german Friedrich Diez a folosito in studierea limbilor romanice iar lingvistul shi filologul rus Alexandru Hristoforovici Vostokov in studierea limbilor slave. Aceasta m. a ramas pana astazi principala m. de cercetare lingvistica shi numai datorita aplicarii ei lingvistica a devenit o shtiintza. ◊ ~ geografiei lingvistice: m. de cercetare a fenomenelor de limba prin stabilirea pe baza de anchete pe teren a ariilor de raspandire in care se incadreaza. A fost folosita pentru prima oara de catre lingvistul german G. Wenker la sfarshitul secolului al XIXlea (1881) in alcatuirea unui atlas lingvistic al limbii germane (Sprachatlas von Nord und Mitteldeutsch) cu scopul de a demonstra existentza granitzelor dialectale asha cum preconizasera neogramaticii. El sa folosit de anchete prin corespondentza shi de chestionare mai ales fonetice. In ciuda lipsurilor a reushit sa demonstreze tocmai contrariul: k nu exista granitze dialectale limite precise intre graiuri. In primul deceniu al secolului al XXlea m. a fost mult imbunatatzita de catre lingvistul francez Jules Gilliéron (18541926) in alcatuirea Atlasului lingvistic al Frantzei (Atlas linguistique de la France) intre 19021910 in colaborare cu Edmond Edmont. Din materialele adunate pentru atlas Gilliéron a tras urmatoarele concluzii valabile shi pentru studiul altor limbi: a) o inovatzie lingvistica porneshte dintrun punct oarecare al teritoriului unei tzari shi se raspandeshte treptat aproximativ circular pe suprafetze variabile; b) ariile laterale (marginale sau periferice) ale punctului din care porneshte inovatzia lingvistica au shansa de a evita aceasta inovatzie; c) ariile laterale pastreaza fazele anterioare ale limbii (pronuntzarea cuvintele sau formele gramaticale vechi) prin aceasta avand un caracter conservator arhaic; d) una din cauzele principale ale disparitziei cuvintelor este omonimia; e) isoglosele liniile care arata pe harta lingvistica limitele aproximative ale raspandirii unui fenomen de limba nu se suprapun ci se intretaie deci nu exista granitze absolute intre dialecte; f) unele cuvinte migreaza dintro zona in alta; g) este necesar k fiecare fapt de limba sa fie studiat separat deoarece fiecare ishi are istoria lui. Pe buna dreptate el a fost socotit „creatorul geografiei lingvistice” lucrarea lui atragand atentzia tuturor marilor lingvishti din Europa. Astfel m. geografiei lingvistice a fost adoptata shi folosita de lingvistul francez Antoine Meillet (18661936) shi de lingvistul italian Matteo Bartoli (18731946). Sub influentza atlasului intocmit de Gilliéron in multe tzari sa initziat munca de elaborare a atlaselor lingvistice. Au aparut astfel: Atlasul lingvistic al limbii italiene (in 8 volume) sub conducerea romanishtilor elvetzieni Karl Jaberg (18771958) shi Jakob Jud (18821952) intre 19191928; Atlasul lingvistic shi etnografic italian al Corsicei (in 10 volume) sub conducerea lingvistului Gino Bottiglioni intre 19331942; Atlasul lingvistic al limbii ruse (un singur volum) sub conducerea lingvishtilor F. P. Filin shi M. D. Maltzev intre 19361940; Atlasul lingvistic al limbii ruse (proiectat in 13 volume primul aparand sub conducerea lui R. I. Avanesov in 1957) etc. Pentru limba romana au folosit m. geografiei lingvistice: lingvistul german G. Weigand (18601930) in alcatuirea primului atlas lingvistic al limbii romane Lingvistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets Leipzig 18981909; I.A. Candrea in proiectul pentru alcatuirea unui atlas lingvistic al Banatului in legatura cu care a publicat un studiu teoretic insotzit de cateva hartzi (1924); Muzeul limbii romane in alcatuirea Atlasului lingvistic roman inceput in 1921 1922 shi Institutul de lingvistica din Cluj care a continuat publicarea acestui atlas (ALR I Vol. I shi ALRM I Vol. I aparute in 1938 iar ALR I Vol. II shi ALRM I Vol. II aparute in 1942 toate sub conducerea lui Sever Pop; ALR II Vol. I shi ALRM II Vol. I aparute in 1940 sub conducerea lui Emil Petrovici; ALR II Vol. II shi III (1956) IV (1961) shi ALRM II Serie noua Vol. I aparute in 1956 sub conducerea lui Emil Petrovici shi I. Patrutz; ALR II Serie noua Vol. I shi II (1956) III (1961) IV (1965) V (1966) VI (1969) shi VII (1972) aparute sub redactzia lui Emil Petrovici shi I. Patrutz; Micul atlas lingvistic roman Partea II (ALRM II) Serie noua Vol. II shi III (1967) sub redactzia lui Emil Petrovici iar Vol. IV (1981) sub redactzia lui I. Patrutz; Texte dialectale Suplement la ALR II aparute in 1943 la Sibiu shi Leipzig sub conducerea lui Emil Petrovici etc.; lingvishtii clujeni S. Pushcariu E. Petrovici D. Macrea I. Patrutz shi R. Todoran in elaborarea unor studii fonetice de vocabular shi de repartitzie a graiurilor dacoromane; lingvishtii bucureshteni B. Cazacu Teofil Teaha Ion Ionica shi Valeriu Rusu in elaborarea shi publicarea Noului atlas lingvistic roman pe regiuni (NALR) Oltenia I (1967) II (1970) III (1974) IV (1980) V (1984) a Textelor dialectale. Oltenia (1967) Muntenia I (1973) II (1975) shi III (1986); lingvishtii clujeni Petru Neiescu Gr. Rusu shi Ionel Stan in elaborarea shi publicarea NALR. Maramuresh I (1969) II (1971) III (1973); lingvishtii clujeni Gr. Rusu Viorel Bidian shi Dumitru Loshontzi in elaborarea shi publicarea NALR. Transilvania I (1993); lingvishtii moldoveni Stelian Dumistracel Doina Hreapca shi IonHoria Barleanu in elaborarea shi publicarea NALR. Moldova shi Bucovina I (1987) shi a Textelor dialectale din aceeashi zona (1993); lingvishtii banatzeni sub conducerea lui Petru Neiescu in elaborarea shi publicarea NALR. Banat I (1980) etc. Pe langa atlasele shi textele dialectale amintite trebuie sa mai mentzionam shi numeroasele monografii lingvistice asupra unor dialecte (subdialecte) shi graiuri (mai ales) romaneshti in elaborarea carora sa folosit de asemenea m. amintita: Graiul din TZara Oashului (in Buletinul Societatzii de filologie II Bucureshti 1907) de I.A. Candrea; Graiul din TZara Hatzegului Bucureshti 1915 de Ovid Densusianu; Graiul din TZara Oltului (in „Grai shi suflet” I 1924 pp. 107139) de G. SHerban Cornila; Graiul shi folklorul Maramureshului Bucureshti 1925 de Tache Papahagi; TZinutul Vrancei Bucureshti 1930 de I. Diaconu; Graiul putnean (in „Ethnos” 1941 I p. 91 shi urm.) de Iorgu Iordan; Graiul de pe valea Crishului Negru Bucureshti 1961 de Teofil Teaha; Graiul etnografia shi folclorul zonei Chioar Baia Mare 1983 coordonatori: Gheorghe Pop shi Ion Chish SHter etc. M. geografiei lingvistice a permis cunoashterea mai amanuntzita shi mai exacta a faptelor de limba caci cercetarea atenta a modului in care pronuntzarile cuvintele shi formele gramaticale se propaga de la un punct la altul ne ajuta sa patrundem mai adanc in mecanismul evolutziei limbii. ◊ ~ de ancheta: ansamblu de procedee prin care un anchetator obtzine culege shi inregistreaza pe teren datele necesare descrierii unui grai subdialect sau dialect. Fazele preliminare momentului aplicarii acesteia sunt: fixarea scopului cercetarii shi a tipului de lucrare ce urmeaza a fi realizata in urma anchetei; alegerea localitatzii shi a informatorului pe baza unor criterii dinainte stabilite etc. M. de ancheta are in vedere doua etape ale cercetarii pe teren: stimularea dirijata prin chestionar a informatorului shi inregistrarea informatziei. Ea poate fi: directa (cand dialectologul inregistreaza datele obtzinute la fatza locului) sau prin corespondentza (cand dialectologul inregistreaza datele obtzinute ulterior anchetei); monografica (cand se descrie graiul subdialectul sau dialectul in ansamblu) sau a geografiei lingvistice (v. mai inainte). Sarcina fundamentala a dialectologului este k in spiritul m. de ancheta sa culeaga cu rabdare faptele de pe teren sa le clasifice metodic shi sa le interpreteze corect. ◊ ~ foneticii instrumentale: m. care presupune folosirea mijloacelor mecanice perfectzionate pentru inregistrarea vorbirii oamenilor in vederea cercetarilor lingvistice. Creatorul acestei metode este abatele francez Jean Pierre Rousselot (18461924). Ea a permis cunoashterea mult mai amanuntzita shi mai exacta a modului de pronuntzare a sunetelor (nici un cuvant nu este pronuntzat la fel de doi vorbitori; nici un vorbitor nu poate pronuntza de doua ori la fel acelashi cuvant etc.). Printre lingvishtii romani care au acceptat shi au folosit m. foneticii instrumentale se numara Sextil Pushcariu (18771948) Alexandru Rosetti Emil Petrovici Andrei Avram Emanuel Vasiliu etc. ◊ ~ reconstrúctziei: m. care vizeaza reconstruirea unei limbibaza pornind de la trasaturile comune ale limbilor derivate din aceasta. A fost folosita pentru prima data in determinarea trasaturilor indoeuropenei comune de catre lingvistul german August Schleicher (18211868) care ia stabilit shi principiile fundamentale. M. reconstructziei presupune obligatoriu comparatzia istorica. ◊ ~ statística; m. folosita in lingvistica contemporana (matematica sau aplicata); ea presupune cercetarea limbii cu mijloace matematice cercetarea aspectelor algebrice cantitative shi formale ale fenomenelor de limba in vederea folosirii lor in traducerea automata. Prin folosirea m. statistice se urmareshte stabilirea frecventzei a modului de distributzie shi a importantzei care o au in limba cuvintele shi alte elemente de ordin lingvistic (v. shi gramática lingvística).