COMPARATÍV A comparativi e adj. Care este bazat pe comparatzie pe stabilirea de raporturi intre diferite fenomene; care stabileshte sau serveshte pentru comparatzie. ◊ Grad comparativ (shi substantivat n.) = unul dintre gradele de comparatzie ale adjectivelor shi ale adverbelor care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actziuni) cu aceeashi insushire sau caracteristica ori a aceluiashi obiect (sau a aceleiashi actziuni) in momente diferite. Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut nescrise prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din diferite limbi existente. Din fr. comparatif lat. comparativus.

comparativ ~a [At: HASDEU I. C. 98 / Pl: ~i ~e / E: fr comparatif lat comparativus] 1 a Care este bazat pe comparatzie (1). 2 a Care stabileshte o comparatzie (1). 3 a Care serveshte unei comparatzii (1). 45 sn a (Gnu; is) Grad ~ Unul dintre gradele de comparatzie ale adjectivelor shi ale adverbelor care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actziuni) cu aceeashi insushire sau caracteristica ori a aceluiashi obiect (sau a aceleiashi actziuni) in momente diferite. 6 (Is) Metoda ~ Metoda de cercetare in lingvistica istorica care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut nefixate in scris prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din doua sau mai multe limbi existente.

COMPARATÍV A comparativi e adj. Care este bazat pe comparatzie pe stabilirea de raporturi intre diferite fenomene; care stabileshte sau serveshte pentru comparatzie. ◊ Grad comparativ (shi substantivat n.) = unul dintre gradele de comparatzie ale adjectivelor shi ale adverbelor care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actziuni) cu aceeashi insushire sau caracteristica ori a aceluiashi obiect (sau a aceleiashi actziuni) in momente diferite. Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut nefixate in scris prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din doua sau mai multe limbi existente. Din fr. comparatif lat. comparativus.

COMPARATÍV A comparativi e adj. Care este bazat pe comparatzie pe stabilirea de raporturi dintre fenomene; care stabileshte (sau serveshte pentru) o comparatzie; comparat. Studiu comparativ. ◊ Grad comparativ (shi substantivat n.) = unul dintre gradele de comparatzie ale adjectivelor shi ale adverbelor care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actziuni) cu aceeashi insushire sau caracteristica ori superioritatea inferioritatea sau egalitatea aceluiashi obiect sau a aceleiashi actziuni in momente diferite. «Mai frumos» este gradul comparativ al adjectivului «frumos». ▭ Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut nefixate in scris prin compararea metodica a unor fapte corespunzatoare de mai tirziu din doua sau mai multe limbi existente.

COMPARATÍV A adj. Bazat pe comparatzie; care face stabileshte o comparatzie. ◊ Grad comparativ (shi s.n.) = forma a adjectivului shi a adverbului care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea intre mai multe obiecte sau actziuni care au aceeashi insushire sau intre insushirile aceluiashi obiect sau ale aceleiashi actziuni in momente diferite. ◊ Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica constand in reconstituirea faptelor de limba din trecut nescrise prin compararea metodica a unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din diferite limbi existente. [Cf. lat. comparativus fr. comparatif].

COMPARATÍV A adj. 1. bazat pe comparatzie; pentru o comparatzie. ♦ metoda ~a = metoda de cercetare in lingvistica istorica constand in reconstituirea faptelor de limba din trecut nescrise prin compararea metodica a unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din diferite limbi existente; gramatica ~a = disciplina care studiaza prin comparatzie structura gramaticala a limbilor inrudite. 2. (gram.) grad ~ (shi s. n.) = forma a adjectivului shi a adverbului care exprima superioritatea inferioritatea sau egalitatea intre mai multe obiecte. (< fr. comparatif lat. comparativus)

COMPARATÍV¹ adv. Prin comparatzie. /<fr. comparatif lat. comparativus

COMPARATÍV² ~a (~i ~e) Care tzine de comparatzie; propriu comparatziei. ◊ Metoda ~a metoda de cercetare in lingvistica constand in reconstituirea faptelor de limba din trecut neatestate prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu din doua sau din mai multe limbi. /<fr. comparatif lat. comparativus

comparativ a. 1. care stabileshte o comparatziune: metoda filologie comparativa; 2. Gram. care serva a exprima o comparatziune: el e mai intzelept decat tine. ║ adv. prin in comparatziune cu.

*comparatív a adj. (lat. comparativus). Care arata saŭ stabileshte o comparatziune: metoda gramatica comparativa. S. n. pl. e. Gram. Al doilea grad de comparatziune: plumbu e maĭ greŭ de cit feru. Adv. Fatza de relativ cu: comparativ cu auru argintu e maĭ eftin.

comparatív¹ adj. m. pl. comparatívi; f. comparatíva pl. comparatíve

comparatív² (grad de comparatzie) s. n. pl. comparatíve

comparatív adj. m. pl. comparatívi; f. sg. comparatíva pl. comparatíve

comparatív (gram.) s. n. pl. comparatíve

COMPARATÍV s. n. (< adj. comparativ a cf. lat. comparativus fr. comparatif): grad de comparatzie al adjectivului shi al adverbului; forma a adjectivului shi a adverbului care exprima cu ajutorul unor elemente auxiliare superioritatea inferioritatea sau egalitatea unui obiect fatza de altul sau a unei actziuni fatza de alta in ceea ce priveshte insushirea sau caracteristica in acelashi moment sau in momente diferite. ◊ ~ de superioritate: aspect al gradului c. care presupune superioritatea termenului comparat sub aspectul insushirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemului adverbial mai shi cu prepozitziile decat shi k: „Iorgovan... era mai tanar decat taicasau” (I. Slavici); „Nimic nu este mai bun pe lumea asta... k judecata cea dreapta a mariei tale” (P. Ispirescu); „...tristetzea patrundea in suflete mai adanc decat frigul atotstapanitor” (L. Rebreanu); „Aici porumbul... creshtea mai repede k la camp” (M. Preda). ◊ ~ de inferioritate: aspect al gradului c. care presupune inferioritatea termenului comparat sub aspectul insushirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemelor adverbiale mai shi putzin shi cu prepozitziile decat shi k: „Porniram spre casa mai putzin veseli decat la venire” (M. Sadoveanu); „Sorin a lucrat mai putzin bine decat Ovidiu”. ◊ ~ de egalitate: aspect al gradului c. care presupune egalitatea celor doi termeni comparatzi sub aspectul insushirii sau al caracteristicii. Este format cu ajutorul morfemului adverbial deopotriva (de) shi al morfemelor locutzionaladverbiale tot atat (de) tot asha (de) tot astfel (de) tot la fel (de) shi cu prepozitzia k (urmata uneori de adverbul de subliniere shi): „Gavrilash era tot atat de mic la statura k shi nevastasa” (L. Rebreanu); „Mircea a alergat tot atat de repede k Viorel”.

COMPARATÍV A adj. (cf. lat. comparativus fr. comparatif): in sintagmele constructzie comparativa gramatica comparativa lingvistica comparativa shi morfologie comparativa (v.).