marshrut sn [At: (a. 1815) URICARIUL I 247 / V: (rar) ~a (S shi: marshruta) (reg) ~shut ~shuta sf / S shi: marshrut / Pl: ~e / E: rs маршрут fr marcheroute ger Marschrut] 1 Itinerar. 2 (Pex) Document act prin care se indica un itinerar. 3 (Reg; ie) Ai da (cuiva) marshuta A face pe cineva sa plece. 4 (Spc) Mers pe distantza lunga al unui tren de marfa care nu lasa shi nici nu ia vagoane din vreo statzie de pe parcurs. 5 (Reg; if marshuta) Garnitura de treizeci de vagoane de cate zece tone. 6 Metoda de a lucra la mai multe mashini prin folosirea lor intro ordine prestabilita.

MARSHRÚT marshrute s. n. 1. (Astazi rar) Itinerar; parcurs. Deoarece insa marshrutul il lasasem cu totul pe sama Pisicutzii nu cautai sa ma dezmeticesc unde ma aflu. HOGASH M. N. 55. (In forma marshruta) Eu am obicei de a calatori fara marshruta hotarita de inainte. ALECSANDRI O. P. 277. ♦ Act document in care e fixat itinerarul unui tren al unei mashini etc. 2. Mers al unui tren de marfa (cu parcurs lung) care nu lasa shi nici nu ia vagoane din vreo statzie de pe itinerar. ♦ (Tehn.) Metoda de lucru la mai multe mashini prin deservirea acestora intro ordine stabilita dinainte. Varianta: marshrúta s. f.

MARSHRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfa de lung parcurs care nu ia shi nu lasa vagoanele in statzii. 3. Metoda de a lucra la mai multe mashini prin deservirea lor intro ordine prestabilita. [Var. marshruta s.f. / cf. rus. marshrut germ. Marschroute fr. marcheroute < marcher a merge route drum].

MARSHRÚT s. n. 1. itinerar traseu. 2. mers al unui tren de marfa de lung parcurs care nu ia shi nu lasa vagoanele in statzii. 3. metoda de a lucra la mai multe mashini prin deservirea lor intro ordine prestabilita. (< rus. marshrut fr. marcheroute germ. Marschrout)

MARSHRÚT ~e f. 1) Linie a unei cai de comunicare (shosea cale ferata canal etc.) cu indicarea localitatzilor. 2) Metoda de deservire a mai multor mashini intro ordine stabilita dinainte. /<rus. marshrut fr. marcheroute germ. Marschroute^[1]

marshruta sf vz marshrut

MARSHRÚTA s.f. v. marshrut.

*marshrúta f. pl. e shi (maĭ des) marshút n. pl. urĭ (germ. marschrute d. fr. marche mers shi route cale). Itinerar. La caile ferate foaĭe in care se inseamna incarcatura unuĭ vagon.

!marshrút (marshrut/marshrut) s. n. pl. marshrúte

marshrút s. n. (sil. mt. marsh) pl. marshrúte^[1]

MARSHRÚT s. v. drum itinerar parcurs ruta traiect traiectorie traseu.^[1]

marshrut s. v. DRUM. ITINERAR. PARCURS. RUTA. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU.

MARSHRUT s. n. 1. Itinerar traseu; p. e x t. document act prin care se indica un itinerar. Sa nu se ia de catra tziitorii poshtelor ugeret pre mai multe ceasuri de la nimene decit cuprinderea marshrutului cu pecetea domniei mele (a. 1815). URICARIUL I 247 cf. 250. Ei nu ave trebuintza a mai pazi vreun marshrut Caci totzi poposa prin sate. BELDIMAN E. 15/29. Eu am obicei de a calatori fara marshruta hotarita de inainte. ALECSANDRI O. P. 277 cf. BARCIANU ALEXI W. Deoarece insa marshrutul il lasasem cu totul pe sama Pisicutzii nu cautai sa ma dezmeticesc unde ma aflu. HOGASH M. N. 55 cf. id. DR. I 62. Expeditzia noastra este deosebit de complexa. . . Cercetarile nu vor inceta. . . nici pe marshrut. CONTEMP. 1956 nr. 504 6/7. ◊ E x p r. (Regional) Ai da (cuiva) marshuta = a face (pe cineva) sa plece. Cf. MAT. DIALECT I 180. 2. S p e c. Mers al unui tren de marfa pe distantza lunga care nu lasa shi nici nu ia vagoane din vreo statzie de pe parcurs DICTZ. ♦ (Regional; in forma marshuta) Garnitura de treizeci de vagoane de cite zece tone (DedaReghin). MAT. DIALECT I 180. Intro saptamina incarcam 34 marshute. ib. 3. Metoda de a lucra la mai multe mashini prin folosirea lor intro ordine prestabilita. DICTZ. Scris shi: marshrut. Pl.: marshrute. SHi: (rar) marshrúta (scris shi marshruta) (regional) marshúta s. f.; (regional) marshút (DR. II 794) s. n. Din rus. маршрут fr. marcheroute germ. Marschrut.