10 definitzii pentru ruta (drum)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RÚTA1 rute s. f. Drum urmat de un vehicul; linie strabatuta de o cale de comunicatzie intre doua localitatzi; traseu. Din fr. route.
RÚTA1 rute s. f. Drum urmat de un vehicul; linie strabatuta de o cale de comunicatzie intre doua localitatzi; traseu. Din fr. route.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ruta2 [At: DN2 / Pl: rute / E: fr route ger Rutte] 1 Drum urmat de un vehicul. 2 Traseu. 3 Directzie (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RÚTA1 rute s. f. Cale parcursa de un vehicul spre a merge dintrun loc in altul; drum traseu. Ruta terestra.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RÚTA s.f. Drum traseu. ♦ Via directzie. [< fr. route].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RÚTA s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ directzie. (< fr. route)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
RÚTA1 ~e f. Cale prestabilita care urmeaza sa fie parcursa (de o persoana sau de un vehicul); drum; itinerar; parcurs; traiect; traseu. /<fr. route germ. Rutte
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
rúta s. f. g.d. art. rútei; pl. rúte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
rúta (drum planta) s. f. pl. rúte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RÚTA s. drum itinerar parcurs traiect traiectorie traseu (astazi rar) marshrut (inv. prin Mold.) shleau (livr.) relatzie. (~ urmata de un vehicul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RUTA s. drum itinerar parcurs traiect traiectorie traseu (astazi rar) marshrut (inv. prin Mold.) shleau. (~ urmata de un vehicul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ruta, rutesubstantiv feminin
- 1. Drum urmat de un vehicul; linie strabatuta de o cale de comunicatzie intre doua localitatzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ruta terestra. DLRLC
-
etimologie:
- route DEX '09 DEX '98 DN