13 definiții pentru traiectorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.

TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.

traiectorie [At: DRĂGHICEANU, C. 7 / P: tra-iec-to-ri-e / V: (înv) ~aje~, ~ajeto~ / Pl: ~ii / E: fr trajectoire] 1 sf Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare Si: traiect (4). 2 sf (Pex) Reprezentare grafică a unei traiectorii (1). 3-4 sf, a (Linie curbă) descrisă de un punct material.

TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drumul parcurs în spațiu de un corp în mișcare; p. ext. reprezentarea grafică a acestui drum. Arborii se făcură mai mici, plecîndu-se sub traiectoria grea a șuierelor. CAMILAR, N. I 430. Cîteva săgeți urmară o traiectorie mai ocolită și ajunseră pînă în pereții palatului. PAS, Z. III 244.

TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].

TRAIECTÓRIE s. f. curbă descrisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire) corectată

TRAIECTÓRIE ~i f. 1) Drum în spațiu parcurs de un corp în mișcare; traseu. 2) Reprezentare grafică a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire

trajectorie f. linie dreaptă sau curbă ce urmează un corp aruncat în spațiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

traiectórie (-ri-e) s. f., art. traiectória (-ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (-ri-i-)

traiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)

TRAIECTORIE s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmată de un vehicul.) 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORECTAREA TRAIECTORIEI sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie care reglează cantitatea de aer îmbunătățind amestecul carburant-comburant (și care intră automat în funcțiune când avionul decolează de pe aeroporturi cu cote de nivel mari în raport cu nivelul mării).

Intrare: traiectorie
traiectorie substantiv feminin
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traiectorie
  • traiectoria
plural
  • traiectorii
  • traiectoriile
genitiv-dativ singular
  • traiectorii
  • traiectoriei
plural
  • traiectorii
  • traiectoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

traiectorie, traiectoriisubstantiv feminin

  • 1. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Arborii se făcură mai mici, plecîndu-se sub traiectoria grea a șuierelor. CAMILAR, N. I 430. DLRLC
    • format_quote Cîteva săgeți urmară o traiectorie mai ocolită și ajunseră pînă în pereții palatului. PAS, Z. III 244. DLRLC
    • 1.1. Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. matematică Curbă având o proprietate dată. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.