13 definitzii pentru traiectorie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TRAIECTÓRIE traiectorii s. f. Drum parcurs in spatziu de un corp in mishcare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum a acestei linii. Din fr. trajectoire.

TRAIECTÓRIE traiectorii s. f. Drum parcurs in spatziu de un corp in mishcare; linie curba descrisa de un punct material. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum a acestei linii. Din fr. trajectoire.

traiectorie [At: DRAGHICEANU C. 7 / P: traiectorie / V: (inv) ~aje~ ~ajeto~ / Pl: ~i / E: fr trajectoire] 1 sf Drum parcurs in spatziu de un corp in mishcare Si: traiect (4). 2 sf (Pex) Reprezentare grafica a unei traiectorii (1). 34 sf a (Linie curba) descrisa de un punct material.

TRAIECTÓRIE traiectorii s. f. Drumul parcurs in spatziu de un corp in mishcare; p. ext. reprezentarea grafica a acestui drum. Arborii se facura mai mici plecinduse sub traiectoria grea a shuierelor. CAMILAR N. I 430. Citeva sagetzi urmara o traiectorie mai ocolita shi ajunsera pina in peretzii palatului. PAS Z. III 244.

TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris in spatziu de un corp in mishcare. ♦ Reprezentare grafica a acestui drum. [Pron. traiectorie gen. iei. / cf. fr. trajectoire dupa traiect].

TRAIECTÓRIE s. f. curba descrisa de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafica a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs in spatziu de un corp in mishcare; traiect parcurs. ◊ (mat.) curba avand o proprietate data. (< fr. trajectoire) corectata

TRAIECTÓRIE ~i f. 1) Drum in spatziu parcurs de un corp in mishcare; traseu. 2) Reprezentare grafica a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire

trajectorie f. linie dreapta sau curba ce urmeaza un corp aruncat in spatziu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

traiectórie (rie) s. f. art. traiectória (ria) g.d. art. traiectóriei; pl. traiectórii art. traiectóriile (rii)

traiectórie s. f. (sil. rie) art. traiectória (sil. ria) g.d. art. traiectóriei; pl. traiectórii art. traiectóriile (sil. rii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TRAIECTÓRIE s. 1. v. ruta. 2. traiect traseu. (~ parcursa de un proiectil.)

TRAIECTORIE s. 1. drum itinerar parcurs ruta traiect traseu (astazi rar) marshrut (inv. in Mold.) shleau. (~ urmata de un vehicul.) 2. traiect traseu. (~ parcursa de un proiectil.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

CORECTAREA TRAIECTORIEI sistem de corectzie altimetrica a presiunii la admisie care regleaza cantitatea de aer imbunatatzind amestecul carburantcomburant (shi care intra automat in functziune cand avionul decoleaza de pe aeroporturi cu cote de nivel mari in raport cu nivelul marii).

Intrare: traiectorie
traiectorie substantiv feminin
  • silabatzie: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traiectorie
  • traiectoria
plural
  • traiectorii
  • traiectoriile
genitiv-dativ singular
  • traiectorii
  • traiectoriei
plural
  • traiectorii
  • traiectoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

traiectorie, traiectoriisubstantiv feminin

  • 1. Drum parcurs in spatziu de un corp in mishcare; linie curba descrisa de un punct material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Arborii se facura mai mici plecinduse sub traiectoria grea a shuierelor. CAMILAR N. I 430. DLRLC
    • format_quote Citeva sagetzi urmara o traiectorie mai ocolita shi ajunsera pina in peretzii palatului. PAS Z. III 244. DLRLC
    • 1.1. Reprezentare grafica a acestui drum a acestei linii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. matematica Curba avand o proprietate data. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.