parcurs¹ sn [At: DDRF / V: (inv) perc~ / Pl: ~uri / E: fr parcours] 14 Parcurgere (14). 5 Rasfoire. 67 (Ccr) Drum (care il efectueaza sau) care trebuie sal efectueze cineva sau ceva pentru a se deplasa de la un punct la altul. 8 (Ilav) Pe ~ In timpul. 9 (Ial) Intre timp. 10 (Ial) In interval. 11 (Ilpp) Pe ~sul In limitele. 12 (Ial) In decursul.

PARCÚRS parcursuri s. n. Actziunea de a parcurge; (concretizat) drum (de) strabatut (de cineva sau de ceva); traiect. Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU C. V. 240. Liber parcurs = permisiunea de a trece liberatrecere. ◊ Loc. adv. Pe parcurs = pe drum in timpul drumului de la locul de pornire la locul de sosire. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite.

PARCÚRS s.n. Drum (de) strabatut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = in timpul drumului; (p. ext.) intre timp in aceasta perioada. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole care trebuie urmat de un calaretz in competitzie. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. [< fr. parcours].

PARCÚRS s. n. 1. drum (de) strabatut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = in timpul drumului; (p. ext.) intre timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un calaretz in competitzie. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. (< fr. parcours)

parcúrs s. n. in loc. adv. pe parcurs Din timpul intre timp ◊ „Cateva dintre cele mai amuzante incidente de pe parcursul repetitziilor [...]” I.B. 2 III 74 p. 2. ◊ „Toate miau fost executate pe parcurs cu exceptzia vizorului care nici acum nu este montat.” R.l. 5 IX 79 p. 5 (din fr. parcours; V. Gutzu Romalo C.G. 242 atestari din 1971; DEX DN3)

PARCÚRS ~uri n. 1) v. A PARCURGE. 2) Cale care trebuie strabatuta pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ◊ Pe (tot) ~(ul) in (tot) timpul cat a durat ceva. /<fr. parcours

percurs sn vz parcurs¹ corectata

percurs n. drumul ce face o trasura un fluviu: percursul trenurilor.

*percúrs n. pl. urĭ (d. lat. percursus dupa fr. parcours. V. curs concurs). Intinderea uneĭ liniĭ unuĭ drum uneĭ calatoriĭ traĭect drum strabatut: percursu uneĭ kĭ ferate unuĭ fluviŭ uneĭ armate unuĭ glontz pin aer. A avea liber parcurs a avea permisiune de strabatut a avea libera trecere. Ob. dar nu maĭ bine parcurs (dupa fr.).

parcúrs s. n. pl. parcúrsuri

parcúrs s. n. pl. parcúrsuri

PARCÚRS s. drum itinerar ruta traiect traiectorie traseu (astazi rar) marshrut (inv. in Mold.) shleau. (~ urmat de un vehicul.)

PARCURS s. drum itinerar ruta traiect traiectorie traseu (astazi rar) marshrut (inv. in Mold.) shleau. (~ urmat de un vehicul.)

PARCURS traiectoria aeronavei raportata la sol. Parcurs de lupta se defineshte k spatziul in care se executa ochirea in vederea bombardarii din aer a unui obiectiv terestru in care avionul executa bombardament in zbor orizontal mentzinandushi constanta directzia inaltzimea shi viteza de zbor.