LÉCTZIE lectzii s. f. 1. Forma de baza a invatzamantului desfashurata cu o clasa de elevi intrun timp determinat sub conducerea unui invatzator sau a unui profesor in conformitate cu programa de invatzamant; ora shcolara consacrata unui obiect de studiu. ◊ Expr. A da lectzii = a medita (elevii) in particular. A lua lectzii = a studia o disciplina cu ajutorul unui profesor in afara unei institutzii de invatzamant. A ieshi (sau a scoate) la lectzie = a ieshi sau a fi chemat in fatza invatzatorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat sa invetze shi sa scrie un elev (acasa) la recomandarea invatzatorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune lectzia = a expune in fatza invatzatorului sau a profesorului cunoshtintzele insushite. Ashi face lectziile = ashi pregati temele shcolare. 3. (In forma lectziune) Forma sub care se prezinta un text in diferitele lui manuscrise sau editzii datorita modului in care a fost citit shi interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativa a unui text in scopul de ai stabili versiunea autentica. 4. Sfat povatza regula de conduita care se recomanda cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare dojana. 5. Invatzatura folositoare trasa de cineva in urma unei intamplari neplacute. [Var.: lectziúne s. f.] Din germ. Lektion lat. lectio onis.

lectzie sf [At: PETROVICI P. 78/15 / P: ~tzie / V: (ivp) letz~ (inv) ~iune / Pl: ~i / E: ger Lektion lat lectio onis] 1 Forma de baza a organizarii muncii didactice prin care se transmite un anumit volum de cunoshtintze unui grup de persoane cu nivel de cunoshtintze relativ egal shi omogen intrun timp determinat intrun anumit spatziu. 2 Ora de shcoala consacrata unei anumite discipline. 3 Ceea ce este obligat un elev sa invetze shi sa scrie acasa la recomandarea profesorului sau a invatzatorului Si: tema (inv) matima. 4 (Fig) Invatzatura extrasa de cineva dintro experientza sau dintrun eveniment neplacut Si: pilda. 5 (Inv) Sfat. 6 (Ie) A da ~i A pregati elevi in particular Si: a medita. 7 (Ie) A lua ~i A studia cu ajutorul unui profesor in afara unei institutzii de invatzamant. 8 (Ie) A chema a scoate la ~ A numi un elev pentru a fi ascultat. 9 (Ie) A ieshi la ~ A fi ascultat. 10 (Ie) Ashi face ~ia (sau ~iile) Ashi pregati temele. 11 (Ie) A spune ~ia A expune in fatza invatzatorului sau a profesorului cunoshtintzele insushite. 12 Regula de conduita care se recomanda cuiva pe un ton dojenitor Si: mustrare sfat. 13 Bataie. 14 (Pex) Pedeapsa. 15 (If lectziune) Forma sub care se prezinta un text in diferitele lui manuscrise sau editzii datorita modului in care a fost citit shi interpretat de un copist sau de un cititor. 16 (Iaf) Citire comparativa a unui text pentru ai stabili versiunea autentica.

LÉCTZIE lectzii s. f. 1. Forma de baza a organizarii activitatzii instructiveducative din shcoala desfashurata cu o clasa de elevi intrun timp determinat sub conducerea unui invatzator sau a unui profesor in conformitate cu programa de invatzamant; ora shcolara consacrata unui obiect de studiu. ◊ Expr. A da lectzii = a medita (elevii) in particular. A lua lectzii = a studia o disciplina cu ajutorul unui profesor in afara unei institutzii de invatzamant. A ieshi (sau a scoate) la lectzie = a ieshi sau a fi chemat in fatza invatzatorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat sa invetze shi sa scrie un shcolar (acasa) la recomandarea invatzatorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune lectzia = a expune in fatza invatzatorului sau a profesorului cunoshtintzele insushite. Ashi face lectziile = ashi pregati temele shcolare cuvenite. 3. (In forma lectziune) Forma sub care se prezinta un text in diferitele lui manuscrise sau editzii datorita modului in care a fost citit shi interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativa a unui text in scopul de ai stabili versiunea autentica. 4. Sfat povatza regula de conduita care se recomanda cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare dojana. 5. Invatzatura folositoare trasa de cineva in urma unei intamplari neplacute. [Var.: lectziúne s. f.] Din germ. Lektion lat. lectio onis.

LÉCTZIE lectzii s. f. 1. Forma de baza a predarii in invatzamint prin care se transmite unui grup omogen k pregatire un anumit volum de cunoshtintze intrun timp determinat; ora shcolara consacrata unui obiect de studiu. Organizarea muncii colectivelor de catedra intarirea disciplinei shi a raspunderii personale a propagandishtilor constituie conditzii necesare in vederea asigurarii unor lectzii cu un inalt nivel politic shi ideologic. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 5 124. Acele cadre didactice care nu desfashoara ele insele o activitate de creatzie shtiintzifica care nu imbogatzesc cursurile care le predau cu rezultatele cercetarilor proprii nu pot asigura lectzii de calitate superioara. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 361 5/1. Ar incepe asha k la toate lectziile: Astazi vom invatza despre... SAHIA N. 49. Intro zi Eliza nu putu veni la lectzie era bolnava. VLAHUTZA O. A. 375. ◊ Expr. A da lectzii = a pregati elevi in particular; a medita. Eliad imi da lectzii de gramatica romina shi invatzam pe dinafara traducerile din Meditatziunile lui Lamartine. GHICA S. A. 113. E un om plin de shtiintze shi lam poftit sa vie k satzi dea lectzii de trei ori pe saptamina. NEGRUZZI S. I 7. A lua lectzii = a studia o disciplina cu ajutorul unui profesor in afara unei institutzii de invatzamint. A ieshi la lectzie = a ieshi in fatza profesorului pentru a fi ascultat. A scoate la lectzie = a chema pe un elev in fatza clasei pentru a fi ascultat. 2. Materia shi temele indicate de profesor elevilor sa le pregateasca acasa in vederea orei urmatoare. Cum trebuie sa vie shcolarul la shcoala? Cu lectziile invatzate. DELAVRANCEA H. T. 107. Ishi invatza lectziile de cu seara pentru k dimineatza trebuia sa mearga in piatza. VLAHUTZA N. 8. ◊ Expr. Ashi face lectziile = ashi pregati temele pentru ziua urmatoare. Lectziile mi le faceam in camera tatei la o masutza. SADOVEANU N. F. 24. A spune lectzia = a expune in fatza profesorului cunoshtintzele dintro anumita lectzie. 3. (Uneori in legatura cu verbele «a da» «a primi» «a lua» etc.) Mustrare dojana; p. ext. bataie. Las’ cam satzi dau eu o lectzie sa no uitzi asha de curind. REBREANU I. 72. Critica rareori este cumpanita in lectzii sau in lauda dreapta in judecata shi invatzata. RUSSO O. 88. 4. Invatzatura folositoare trasa de cineva in urma unui eveniment a unei intimplari etc. [Spectacolul] a fost o lectzie de adinca umanitate. SAHIA U.R.S.S. 181. Varianta: lectziúne (pronuntzat tziu) s. f.

LÉCTZIE s.f. 1. Forma de baza a organizarii muncii didactice prin care se transmit elevilor anumite cunoshtintze intro unitate de timp; ora de shcoala consacrata unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lectzii = a (se) medita (2) in particular. ♦ Tema ceea ce elevul are de invatzat la o materie intro zi. 2. (Fig.) Invatzatura morala experientza (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. Dojana mustrare. [Gen. iei var. lectziune s.f. / < lat. lectio cf. it. lezione germ. Lektion].

LÉCTZIE s. f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice prin care se transmit elevilor anumite cunoshtintze intro unitate de timp; ora de shcoala consacrata unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ tzii = a (se) medita (2) in particular. ◊ tema ceea ce elevul are de invatzat la o materie intro zi. 2. (fig.) invatzatura morala experientza (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. dojana mustrare. (< germ. Lektion lat. lectio)

LÉCTZIE ~i f. 1) Forma de baza a activitatzii instructiveducative din shcoala prin care se transmit elevilor anumite cunoshtintze intro unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzica. ◊ A da ~i a pregati elevi in particular; a medita. 2) Tema indicata elevilor de catre profesor pentru a fi pregatita acasa. ◊ Ashi face ~ile ashi pregati temele date pentru ziua urmatoare. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultzumire; reprosh; imputare; mustrare; dojana. 4) fig. Invatzatura capatata de pe urma unei intamplari. [G.D. lectziei; Sil. tzie] / <germ. Lektion lat. lectio ~onis^[1]

lectziune sf vz lectzie

letzie sf vz lectzie

LECTZIÚNE¹ s. f. v. lectzie.

LECTZIÚNE² lectziuni s. f. Felul de a citi shi interpreta grafia unui manuscris in vederea stabilirii versiunii lui originale.

LECTZIÚNE s.f. 1. Fiecare dintre formele in care se prezinta textul unui autor in diferite manuscrise sau editzii; fel de a citi un (pasaj dintrun) text pentru stabilirea versiunii lui originare. 2. V. lectzie. [Pron. tziu. / < lat. lectio cf. germ. Lektion].

LECTZIÚNE s. f. fiecare dintre formele in care se prezinta textul unui autor in diferite manuscrise sau editzii; fel de a citi (un pasaj dintrun text) pentru stabilirea versiunii originare. (< germ. Lektion lat. lectio)

conferíntzaléctzie s. f. Conferintza organizata special pentru a servi drept lectzie ◊ „Problemele expuse cursantzilor sub forma de conferintzelectzii sunt problemele generale ale artei istoriei teoriei shi practicii filmului.” Cont. 15 III 67 p. 5 (din conferintza + lectzie)

discléctzie s. n. Disc care contzine o lectzie ◊ „Mapele celor trei discurilectzii vor fi insotzite de ilustratzii explicatzii shi note.” I.B. 14 XI 62 p. 1 (din disc + lectzie)

emisiúneléctzie s. f. Lectzie transmisa prin radio sau televiziune ◊ „Emisiunilectzie pentru lucratorii din agricultura.” Sc. 14 I 71 p. 5. ◊ „Vor fi difuzate astfel [la radio] emisiunilectzie la: filozofie shi socialism shtiintzific literatura romana shi biologie.” Pr.R.TV 28 III3 IV 71 p. 6 (din emisiune + lectzie)

filmléctzie s. n. Film cu caracter de lectzie ◊ „D.P. nu a facut un filmlectzie despre viatza shi opera lui tzuculescu shi nici na incercat o cercetare exhaustiva a creatziei acestuia.” Cont. 23 IX 66 p. 5; v. shi R.l. 12 XI 66 p. 6 (din film + lectzie; Fl. Dimitrescu in BRPh 1/69 p. 167)

lectzi(un)e f. 1. invatzatura data sau primita: a da a lua lectziuni; 2. ceea ce un shcolar invatza pe din afara: a recita lectziunea; 3. fig. invatzaminte inshtiintzari date: lectziunile experientzei.

*lectziúne f. (lat. léctio ónis d. légere a citi. V. culeg intzeleg). Ceĭa ce profesoru explica shi da elevuluĭ sa invetze pe de rost sa intzeleaga saŭ sa exercite: profesoru da elevului lectziunĭ de matematica de piano de dans; elevu ĭa lectziunĭ de la profesor saŭ cu profesoru. Forma versiune particulara a unuĭ text. Fig. Invatzatura: lectziunile experientzeĭ se platesc adeseorĭ foarte scump. Invatzatura de minte pedeapsa (mustrare bataĭe saŭ alta suferintza): aceasta cadere a fost o buna lectziune pentru impertinentza luĭ. Ob. léctzie ceĭa ce se da elevuluĭ de invatzat.

léctzie (ora de clasa tema) (tzie) s. f. art. léctzia (tzia) g.d. art. léctziei; pl. léctzii art. léctziile (tzii)

léctzie (ped.) s. f. (sil. tzie) art. léctzia (sil. tzia) g.d. art. léctziei; pl. léctzii art. léctziile (sil. tzii)^[1]

lectzie

lectziúne (versiune a unui text) (tziu) s. f. g.d. art. lectziúnii; pl. lectziúni

lectziúne (filologica) s. f. (sil. tziu) g.d. art. lectziúnii; pl. lectziúni

LÉCTZIE s. 1. v. tema. 2. v. meditatzie. 3. v. ora.^[1]

LÉCTZIE s. v. concluzie invatzamant invatzatura pilda.^[1]

LECTZIE s. 1. tema (inv.) matima tabla. (SHia invatzat ~ pentru miine.) 2. meditatzie preparatzie. (Are o ~ la orele 18.) 3. clasa curs ora. (De ce ai lipsit de la ~?)

lectzie s. v. CONCLUZIE. INVATZAMINT. INVATZATURA. PILDA.

léctzie (íi) s. f. Ora de invatzamint; tema. Var. lectziune. Lat. lectionem cu pron. din germ. Lektion (sec. XIX) cf. pol. lekcja rus. lekcija. Cf. lector s. m. din fr. lecteur; lectura s. f. din fr. lecture.

LECTZIE PUBLICA (< lat. lectio de la legere a citi shi publicus public) Forma a discursului academic lectzia publica este in fond o conferintza cu deosebire k face parte dintro serie de subiecte cu legatura intre ele (ex. lectziile publice in cadrul Universitatzii populare sau prelegerile cursurilor din invatzamantul superior). De exemplu: Prelegeri de estetica ale lui M. Ralea cuprinzind cursurile de la universitatea din Iashi shi din Bucureshti intre 1927 1944 in care au fost prezentate probleme de estetica generala shi de estetica aplicata.