LÉCTZIE lectzii s. f. 1. Forma de baza a organizarii activitatzii instructiveducative din shcoala desfashurata cu o clasa de elevi intrun timp determinat sub conducerea unui invatzator sau a unui profesor in conformitate cu programa de invatzamant; ora shcolara consacrata unui obiect de studiu. ◊ Expr. A da lectzii = a medita (elevii) in particular. A lua lectzii = a studia o disciplina cu ajutorul unui profesor in afara unei institutzii de invatzamant. A ieshi (sau a scoate) la lectzie = a ieshi sau a fi chemat in fatza invatzatorului sau a profesorului pentru a fi ascultat. 2. Ceea ce este obligat sa invetze shi sa scrie un shcolar (acasa) la recomandarea invatzatorului sau a profesorului. ◊ Expr. A spune lectzia = a expune in fatza invatzatorului sau a profesorului cunoshtintzele insushite. Ashi face lectziile = ashi pregati temele shcolare cuvenite. 3. (In forma lectziune) Forma sub care se prezinta un text in diferitele lui manuscrise sau editzii datorita modului in care a fost citit shi interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativa a unui text in scopul de ai stabili versiunea autentica. 4. Sfat povatza regula de conduita care se recomanda cuiva pe un ton dojenitor; p. ext. mustrare dojana. 5. Invatzatura folositoare trasa de cineva in urma unei intamplari neplacute. [Var.: lectziúne s. f.] Din germ. Lektion lat. lectio onis.